Știm foarte bine că orașele sunt, pe ansamblu, subiectul insulei de căldură urbană, ce se manifestă pe timpul valurilor de căldură printr-un disconfort temic mai ridicat în oraș decât în periferiile acestuia, dar în interiorul arealelor centrale ale orașelor disconfortul termic resimțit de locuitori diferă foarte mult de la un areal rezidențial la altul. Modul în care s-a dezvoltat orașul, tipul predominant de locuire, densitatea mare a suprafețelor construite și impermeabile reprezintă factori care pot amplifica local căldura urbană cu riscurile asociate pentru sănătatea populației.
Un articol publicat recent oferă o imagine de detaliu asupra riscului de expunere la disconfort termic pe parcursul zilelor calde pe parcursul verii în Iași. Articolul științific reprezintă rezultatul unei colaborări internaționale în cadrul alianței universitare (EC2U), reunind autori din Universitatea Friedrich Schiller din Jena (Germania), Universitatea din Turku (Finlanda) și Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În cea mai simplă definiție riscurile naturale reprezintă suprapunerea dintre manifestarea unui hazard natural, densitatea populației în regiunea afectată de hazard și vulnerabilitatea acesteia (ce rezultă din nivelul în care respectiva populație este pregătită să facă față hazardului). De aceea, evaluarea riscului indus de orice hazard natural reprezintă o acțiune mult mai complicată decât s-ar înțelege din foarte utilizata noțiune de risc. Iar cel mai dificil aspect în evaluarea riscului constă din accesul la date pe baza cărora acesta să fie evaluat.
În ceea ce privește caractersiticile hazardului natural reprezentat de valurile de căldură, orașul Iași este singurul din România care dispune de o rețea de observație meteorologică standardizată asupra temperaturii aerului și umidității, cu date colectate orar din 2013, gestionată de climatologii din cadrul Departamentului de Geografie al UAIC (UCLARIS), ceea ce a facilitat includerea sa într-o analiză comparativă a riscului indus de valurile de căldură alături de alte două orașe de dimensiuni medii sau chiar mici din Europa (Jena și Finlanda).
Referitor la densitatea populației urbane din Iași și din România, organizarea datelor demografice, dar mai ales accesul la aceste date ne plasează foarte departe de alte orașe din Europa, în care astfel de date pot fi accesate la nivel de cvartal sau de areal aferent codurilor poștale. Suntem salvați însă în ultimul timp de realizarea unor baze de date globale a densității populației la scară fină, astfel încât aceste date au folosit ca indicator al expunerii populației la valurile de căldură în oraș.
Al treilea element al riscului, vulnerabilitatea, este pe departe cel mai greu de evaluat și nici un instrument imaginat nu ar putea cuantifica în mod exhaustiv această variabilă a riscului. De aceea, în acest sens, echipa de autori a folosit ca indicator al vulnerabilității prețul chiriilor pentru locuințe, considerându-se că un preț mai mic reprezintă un indicator de vulnerabilitate mai ridicată (cei care nu își permit chirii ridicate aleg locuințe cu un standard mai redus de locuire, fără aer condiționat, cu densitate mare a spațiului construit în proximitate).
Din suprapunerea acestor elemente a rezultat pentru toate cele 3 orașe, inclusiv pentru Iași, harta riscului de expunere la căldură în care regiunea cu scorul cel mai ridicat de risc este reprezentată de cartierele Dacia și Alexandru cel Bun, cu un punct central în zona Zimbru. O regiune foarte dens populată, care prin poziționarea în regiunea joasă din apropierea Bahluiului este foarte caldă – cu un plus de căldură venit din densitatea spațiului construit și efectul de insulă de căldură urbană – iar standardele de locuire mai reduse se reflectă în chirii mai accesibile, dar care vin la pachet cu riscuri cu care respectiva populație se confruntă mai intens, precum disconfortul termic pe timp de vară.
Distribuția riscului asupra sănătății populației determinat de disconfortul termic prin căldură în municipiul Iași pe parcursul zilei (stânga) și al nopții (dreapta)
Chiar dacă o astfel de evaluare nu este nici pe departe infailibilă, ea consitituie un instrument valid de apreciere și identificare a unor areale urbane care în condiții de val de căldură devin critice în privința riscurilor pentru sănătate, areale în care în perioade caniculare ar trebuie să existe puncte de ajutor, iar pe termen lung autoritățile ar trebui să prioritizeze implementarea de soluții care fie să reducă disconfortul termic, fie să ofere refugii de proximitate față de disconfortul termic ridicat ce se manifestă în ansamblul regiunii.
Acest articol reprezintă rezultatul unui proiect de cercetare științifică ce se află în desfășurare, proiect care va mai veni cu multe alte rezultate care sunt menite să ducă cercetarea climatică urbană la un nivel aplicat și de interes pentru autorități și cetățeni.