Demersurile de monitorizare a arealelor reci din Carpații Orientali, demarate de climatologii ieșeni în plină perioadă pandemică, alături de unul din cei mai mari pasionați meteorologi amatori din România, Andrei Bârlea, și-au găsit de dată recentă o primă materializare sub forma unei publicații științifice. Deși din perspectiva fetișizatei vizibilități științifice internaționale publicația e una modestă (conference proceedings), pentru autorii lucrării această realizare este una de o importanță particulară. Trăim în vremuri în care putem avea impresia, mai ales din exteriorul unui anumit domeniu de cercetare, că lucrurile specifice acelui domeniu sunt în cea mai mare parte sau chiar pe deplin cunoscute. În realitate, din fericire, mereu este ceva de pus la îndoială, ceva de descoperit, ceva de înțeles și chiar dacă acest enunț pare un truism, el trebuie repetat spre aducere aminte continuă. Bunăoară, când vorbim de temperaturi foarte reduse din Carpații Orientali, percepția generală riscă să fie limitată de faptul că la stațiile meteorologice oficiale cele mai reduse valori din fiecare iarnă se înregistrează în depresiunile Giurgeu, Ciuc, Întorsura Buzăului și mai rar în compartimentul estic al Depresiunii Brașovului. Realitatea din acest punct de vedere este însă mai diversă și complexă și de aceea monitorizarea noastră este gândită pentru a oferi o imagine îmbunătățită față de ceea ce cunoaștem acum în privința temperaturilor minime din regiunile depresionare foarte reci ale Carpaților Orientali.
Astfel, studiul recent publicat prezintă profilul termic al unui areal extrem de rece din Depresiunea Dornelor, aflat în apropierea stației meteorologice oficiale a Administrației Naționale de Meteorologie de la Poiana Stampei. Amplasarea acestei stații meteorologice pe un interfluviu din arealul depresionar face ca valorile măsurate aici să fie sensibil mai ridicate decât cele din arealul jos al depresiunii, cel care concentrează de altfel o proporție semnificativă din populația acestei regiuni montane. Spre exemplu, în sezonul rece 2024-2025, prelungit acut până la început de aprilie, minima oficială a iernii la Poiana Stampei a fost de -19.7°C, în timp ce în punctul de monitorizare situat la cca. 1km distanță, pe firul văii Teșniței, această valoare a fost de -27,4°C. Chiar dacă punctul nostru de monitorizare este amplasat tocmai pentru a surprinde valorile cele mai reduse de temperatură, în ansamblul Depresiunii Dornelor temperaturile erau cuprinse, în intervalul minimei iernii de la stația oficială, între -21 și -24°C.
Pe baza datelor de temperatură culese pentru un an de observație, a căror sinteză este prezentată în lucrare, pot fi trase câteva concluzii pentru publicul larg:
1. Depresiunea Dornelor reprezintă o regiune cel puțin la fel de rece precum celelalte lacuri de frig din Carpații Orientali (Ciuc, Giurgeu, Brașov, Întorsura Buzăului) ce atrag atenția în cele mai multe ierni prin minimele naționale oficiale. Mai mult, altitudinea mare a Dornelor și localizarea nordică a acestei depresiuni, dar și poziționarea sa între masive montane înalte (Rodnei, Călimani) o califică în a fi cea mai rece depresiune din România. Lucrul acesta nu poate însă să fie validat decât prin observații meteorologice pe termen lung în condiții topografice reprezentative pentru astfel de observații (stații meteorologice profesionale amplasate pe fundul depresiunii).
2. Cele mai mari riscuri legate de frig sunt concentrate de-a lungul văii Dornei și afluenților săi, unde locuiesc cei mai mulți dintre cei cca. 25000 de locuitori ai depresiunii. Datele oferite de transectele expediționare, monitorizarea noastră in-situ și produsele satelitare LST (land surface temperature) indică faptul că, spre exemplu, localități precum Coșna sau Șaru Dornei ar putea fi dacă nu cele mai reci din România, în mod cert la fel de reci precum Joseni, Miercurea Ciuc sau Întorsura Buzăului (acolo unde stațiile meteorologice sunt situate mai aproape de fundul depresiunilor respective).
3. Măsurătorile meteorologice oficiale, respectiv cele de la Poiana Stampei, subestimează riscurile termice reale cu care se confruntă comunitățile locale în timpul iernii, fiind relevante pentru sectorul înalt al depresiunii. De aceea, aceste observații trebuie completate de monitorizare la nivel local pentru a oferi o imagine mai bună a condițiilor de temperatură de pe parcursul iernii în această regiune.
4. Studiul mai arată și cât de importantă este amenajarea teritoriului pentru o gestionare adecvată a riscului producerii temperaturilor reduse. Astfel, valorile cele mai reduse din regiunea analizată în articol, ce cuprinde valea Teșnei și Teșniței, afluenți ai Dornei, sunt foarte posibil întreținute de o plantație extinsă de molid ce are capacitatea de a bloca scurgerea aerului rece de pe valea Teșniței în aval, iar valorile reduse de la Podu Coșnei, așa cum reiese din măsurători expediționare, sunt întreținute de rambleul căii ferate Vatra Dornei-Lunca Ilvei ce joacă același rol de baraj în scurgerea aerului rece.
Nu în ultimul rând, articolul mai subliniază că în actualele condiții climatice, în regiunea noastră, temperaturile reduse și riscurile aduse de acestea vor reprezenta în continuare un subiect de mare interes. Nimic mai sugestiv în acest sens decât primele 10 zile din luna aprilie 2025. Mai mult, o serie de studii demonstrează că aceste lacuri de frig montane au tendința de a rămâne reci și în viitor, fiind suficiente condiții sinoptice favorabile dezvoltării și întreținerii condițiilor de frig care să se manifeste timp de câteva zile la nivel regional pentru ca temperaturile să scadă considerabil în aceste depresiuni. Mai mult, riscul adus de temperaturi foarte reduse în vremuri cu temperaturi medii mai ridicate, chiar cu ierni mai blânde, devine astfel chiar mai ridicat (perioadele reci sunt cu atât mai surprinzătoare, pagubele aduse de temperaturile scăzute după ierni calde sunt mai mari).
Astfel, în anii următori sperăm să oferim o imagine mai bună a condițiilor de temperatură din aceste regiuni montane, spre folosul locuitorilor din aceste regiuni, dar nu în ultimul rând și pentru o înțelegere mai nuanțată a condițiilor climatice de natură termică din România. Din acest punct de vedere, ar fi de remarcat și faptul că stația meteorologică ce deține încă recordul național de temperatură minimă absolută (Bod, județul Brașov, cu -38.5°C în 25 ianuarie 1942) nu mai există. Oare care ar fi fost minima absolută aici în iarna anului 1985 sau în alte ierni reci din trecut?! Este destul de evident în acest sens că România deține o minimă absolută de temperatură subevaluată.
Tocmai de aceea, unele dintre punctele noastre de monitorizare ar putea aduce surprize și în doborârea acestor minime naționale de temperatură în viitor. Spre exemplu, minima de luni, 7 aprilie 2025, de la Lucina (un punct de monitorizare din rețeaua noastră din bazinul superior al râului Moldova în județul Suceava), ce a atins -22.8°C, ar reprezenta recordul de temperatură minimă pentru luna aprilie din România.
Articolul integral poate fi accesat aici.
Articolul poate fi citat sub forma:
Sfîcă, L., Bârlea, A., Ichim, P., Hrițac, R., 2025. Thermal Profile of a Carpathian Cold-Air Pool: Teșnița Valley from Dorna Depression”Air and Water – Components of the Environment” Conference Proceedings, Cluj-Napoca, Romania, p. 77-88, https://doi.org/10.24193/AWC2025_07