Autori: Claudiu-Ștefănel Crețu, Lucian Sfîcă
Schimbările climatice și urbanizarea rapidă transformă orașele într-un mod vizibil, iar temperatura suprafeței (temperatura radiometrică/Land Surface Temperature – LST) reprezintă un indicator-cheie al acestui proces. Un nou studiu realizat de echipa de climatologi din cadrul Departamentului de Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, asupra celor mai importante orașe din nord-estul României – Suceava, Botoșani, Piatra Neamț, Iași, Bacău și Vaslui – analizează evoluția temperaturii suprafeței acestora în sezonul cald (mai-septembrie) între 1984 și 2022. Folosind imagini satelitare, s-a urmărit distribuția și factorii care determină apariția celor mai calde/reci areale din orașele analizate. Rezultatele sunt relevante nu doar pentru România, ci și pentru alte orașe similare din Europa de Est.
Orașele mici și mijlocii găzduiesc peste jumătate din populația urbană a lumii, însă majoritatea studiilor privind efectul de insulă de căldură urbană se concentrează pe marile metropole. În Europa de Est, multe dintre aceste orașe au fost modelate de standardele urbanistice din timpul perioadei comuniste, având areale rezidențiale extinse dominate de clădiri colective (blocuri) și foste zone industriale care continuă să influențeze microclimatul urban. În plus, orașele din nord-estul României au suferit intervenții urbanistice majore inclusiv în arealele lor centrale în perioada sistematizării urbane extensive din anii 1960-1980, ceea ce le conferă trăsături microclimatice distincte.
Identificarea zonelor calde și reci este esențială pentru ca autoritățile locale să poată lua măsuri eficiente în combaterea efectului de insulă de căldură urbană. Studiul sugerează că reconversia cel puțin parțială a fostelor zone industriale în spații verzi și dezvoltarea unei infrastructuri urbane sustenabile pot contribui semnificativ la reducerea temperaturii în perioadele dominate de valuri de căldură și implicit la îmbunătățirea calității vieții locuitorilor.
Folosind peste 2.200 de imagini obținute prin intermediul senzorilor cu infraroșu termic de la bordul sateliților Landsat, a fost analizată distribuția și evoluția pe termen lung a temperaturii suprafeței în aceste orașe. Studiul s-a concentrat pe diferite tipuri de zone climatice locale (LCZ – Local Climate Zones), de la cartiere dens construite și zone industriale până la spații verzi și lacuri. De asemenea, au fost identificate arealele calde și reci din orașe (cold/hot spots), pentru a înțelege ce tipuri de zone climatice contribuie la creșterea și, respectiv, la scăderea temperaturii suprafeței urbane.
Principalele rezultate ale studiului ar putea fi sintetizate astfel:
1. Analiza arată că zonele industriale sunt cele mai calde, înregistrând temperaturi medii estivale ale suprafeței cuprinse între 32-34°C, în timp ce spațiile verzi și corpurile de apă sunt considerabil mai răcoroase, cu temperaturi cuprinse între 26-28°C. În plus, zonele dens construite prezintă o tendință de creștere a temperaturii, ceea ce amplifică efectul de insulă de căldură urbană la nivelul suprafeței (SUHI – Surface Urban Heat Island).
2. Pe termen lung (1984-2022), temperatura suprafeței urbane a crescut semnificativ, această evoluție fiind determinată atât de schimbările climatice, cât și de extinderea suprafețelor construite. Cele mai afectate zone sunt cartierele rezidențiale dens populate, zonele mixte și fostele platforme industriale, unde expansiunea suprafețelor impermeabile și reducerea vegetației contribuie la amplificarea stresului termic.
3. Studiul a identificat distribuția punctelor calde și reci persistente sau în intensificare (figura 1). Hot spot-urile persistente și cele în intensificare sunt concentrate în fostele zone industriale, cartierele dens construite și parțial în zonele mixte, acestea fiind cele mai vulnerabile la stresul termic. Pe de altă parte, cold spot-urile persistente și cele în intensificare sunt specifice suprafețelor împădurite, zonelor verzi și, într-o măsură mai mică, altor tipuri de spații cu vegetație, confirmând rolul esențial al acestor ecosisteme în moderarea temperaturii urbane.
Deși în afara scopurilor articolului, amintim că pentru a atenua încălzirea suprafeței urbane, autorii articolului recomandă pe baza nivelului actual de cunoaștere în domeniu:
1. Crearea și extinderea zonelor verzi. În această idee, ar fi de menționat totuși că inclusive spațiile verzi trebuie gestionate foarte intelligent urbanistic, deoarece regiunile verzi în timpul verii, mai ales în condiții de irigare intense, pot crește cantitatea de vapori de apă din aer și astfel contribuie la deteriorarea condițiilor de stress termic (un aer cald și uscat este mai confortabil decât un aer cald și umed). Din acest punct de vedere, inclusiv soluțiile albastre (utilizarea apei ca agent de răcire) trebuie privite cu rezerve.
2. Reconversia fostelor zone industriale în spații multifuncționale, cu vegetație și suprafețe permeabile.
3. Dezvoltarea unor strategii de urbanism care să reducă suprafețele impermeabile și să promoveze soluții bazate pe natură.
Acest studiu oferă o bază științifică solidă pentru planificarea urbană și adaptarea climatică a orașelor din regiunea de dezvoltare Nord-Est a României, având implicații importante pentru regiuni urbane similare din întreaga lume. În plus, cercetarea deschide noi direcții pentru studiile viitoare asupra climatului urban și a modului în care orașele pot deveni mai reziliente în fața schimbărilor climatice.
Articolul poate fi citat sub forma următoare:
Crețu, ȘC., Sfîcă, L., Ichim, P., Amihăesei, V.A., Breabăn, I.G., Roșu, L., 2025. Warm season land surface temperature and its relationship with local climate zones in post-socialist cities. Theoretical and Applied Climatology, 156, 191, doi: 10.1007/s00704-025-05409-y
Link de acces: https://link.springer.com/article/10.1007/s00704-025-05409-y