Autori: Conf. dr. Lucian Sfîcă, Lect. dr. Pavel Ichim, Drd. Robert Hrițac, CSI dr. Marius Bîrsan
Primele zile din 2025 aduc la nivelul României o vreme, pe ansamblu, mult mai caldă decât media multianuală a începutului de ianuarie. Totuși, impresionează contrastele regionale în ceea ce privește temperatura aerului impuse de Depresiunea Transilvaniei sau de zona exterioară Curburii Carpatice, regiuni în care valorile de temperatură se mențin negative la suprafața terestră, în timp ce valorile din cea mai mare parte a regiunilor de șes depășesc 10°C. Această distribuție a temperaturii din timpul zilei urmează același model de distribuție spațială din timpul nopții, acolo unde regiunile cu temperaturile cele mai ridicate rămân cu mult peste pragul de îngheț, minimele din aceste regiuni fiind pe fond mai ridicate chiar și decât ce ar trebui să se înregistreze în cursul după-amiezelor. Se remarcă din acest punct de vedere stații meteorologice precum Bisoca din Subcarpații Curburii sau Cotnari de pe contactul dintre Podișul Sucevei și Câmpia Moldovei, dar și alte stații situate la altitudini mai mari din zonele de deal (Figura 1).
Explicația acestei distribuții stă în mod evident în interacțiunea dintre condițiile de circulație atmosferică la nivel continental/regional și relieful teritoriului României cu amprenta sa definitorie dată de lanțul carpatic.
În primul rând, circulația atmosferică se desfășoară sub un tipar frecvent întâlnit în anotimpul de iarnă la nivel european, reprezentat de o circulație vestică în regim anticiclonal, tipar instalat încă din ultimele zile ale anului 2024 (Figura 2). Specific acestei situații este faptul că axul circulației vestice foarte intense – generată de cuplajul unui câmp de presiune atmosferică ridicată stabilizat în partea central-sudică a continentului și ciclonii mobili atlantici ce acționează în nordul Europei – a fost situat în nordul Câmpiei Germano-Polone și Marea Baltică. Astfel, teritoriul României nu este ventilat foarte intens de fluxul vestic, ce se resimte mai ales în regiunile din nordul Moldovei, și rămâne astfel sub influența condițiilor antiticlonale ce impun variații mari de temperatură de la zi la noapte.
Totodată, răcirile radiative tipice condițiilor anticiclonale au condus la dezvoltarea unor inversiuni termice care au avut capacitatea să persiste de la o zi la alta, întreținând și fomarea norilor stratiformi și a ceții ce nu au făcut decât să amplifice condițiile de inversiune în regiunile menționate mai sus, regiuni ce păstrează aproape paradoxal condiții termice tipice anotimpului rece.
În mod clar, aceste condiții de iarnă locală întreținute de inversiunile de temperatură sunt determinate de condițiile anticiclonale persistente la nivelul regiunii noastre, dar deopotrivă și de condițiile de adăpost orografic pe care relieful carpatic le impune anumitor regiuni, care astfel pot să conserve orizonturile de inversiune termică și chiar să le amplifice. Totuși, pe lângă capacitatea reliefului carpatic de a întreține inversiunile de temperatură la nivel regional, chiar mai importantă în condițiile de față este capacitatea reliefului de a determina descendența aerului cald din altitudine pe versanții adăpostiți circulației vestice, sub forma vânturilor locale de tip foehn. Mecanismul de dezvoltare a acestor descendențe foehnale de tip hidraulic (definite anterior ca pseudofoehn) a fost explicat în literatura de specialitate românească de către Neculai Ion-Bordei în 1988 pentru curbura lanțului carpatic de pe teritoriul României prin efectul Coandă. Același proces are loc însă, poate chiar mai intens, în zona estică a Carpaților Păduroși de pe teritoriul Ucrainei, acolo unde prin efectul Coandă produs în condiții de circulație vestică intensă tangentă pe rama nordică a Carpaților de pe teritoriul Poloniei, se produce o scădere a presiunii atmosferice și dezvoltarea unui talveg depresionar adâncit spre sud în adăpostul estic al Carpaților Orientali de pe teritoriul României (Figura 3).
În acest fel, la nivelul României apare o diferență marcantă de presiune dintre regiunea transilvano-panonică, ce conservă orografic presiunea atmosferică ridicată caracteristică reigunii anticiclonale din sudul continentului, și regiunea Moldovei cu presiunea atmosferică în scădere din talvegul amplificat de efectul Coandă produs în zona Carpaților Păduroși. Această diferență de presiune determină astfel scurgerea aerului cald din altitudine de deasupra Depresiunii Transilvaniei pe flancul estic al Carpaților Orientali sub forma unui vânt de tip foehn (Figura 4).
În aceste condiții, temperatura aerului în nordul Moldovei poate ajunge de multe ori să fie cea mai ridicată la nivelul României, mai ales în fazele inițiale de manifestare a acestui fenomen și atunci când el se produce după perioade mai reci specifice anotimpului de iarnă. Am descris acest tip de foehn pentru prima dată pentru teritoriul României pentru Cotnari în 2014, explicând anomalia termică ce caracterizează această cunoscută regiune viticolă a țării (Figura 5).
În acel studiu am folosit datele de la primele puncte de monitorizare instalate în regiunea Dealul Mare – Hârlău, demonstrând astfel mecanismului foehnului hidraulic și totodată faptul că acest vânt local joacă rolul principal, în fața inversiunilor de temperatură, prin care se explică temperaturile ridicate din astfel de condiții sinoptice în regiunea Cotnari.
După 10 ani, în această dimineață de 2 ianuarie 2025, cu ajutorul stației meteorologice mobile și grație unor drumuri modernizate ce facilitează traversarea sectorului sudic al Dealului Mare – Hârlău, am putut valida acest mecanism de manifestare termică a foehnului hidraulic. Astfel, observațiile cu o rezoluție spațială mare realizate în buclă plecând din aproiere de Belcești (Dealul Hodora) din Câmpia Moldovei și valea Siretului, demonstrează în primul rând că valorile foarte ridicate de temperatură pe care le înregistrează stația meteorologică de la Cotnari din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie au un caracter eminamente local (Figura 6).
Acest caracter local este limitat la arealul aferent părții înalte a Dealului Cătălina – simbolul podgoriei Cotnari și la regiunile de platou din arealul sudic al Dealului Mare Hârlău, regiuni în care temperaturile înregistrate au fost cuprinse între +4 și +7C. În schimb, pe regiunile joase din imediata apropiere, precum valea Bahluiului și chiar a afluentului Cârjoaia sau în valea Siretului, temperaturile s-au încadrat între -4 și -6°C în condiții de inversiune termică accentuată (Figura 7).
Aceste măsurători reprezintă un ghid de înțelegere a condițiilor de temperatură din nordul Moldovei în astfel de condiții sinoptice în care stațiile meteorologice oficiale nu pot surprinde diversitatea condițiilor topoclimatice. Totodată, caracterul local al temperaturilor ridicate manifestate în condiții de foehn hidraulic este mai accentuat în fazele inițiale de manifestare a circulațiilor vestice din timpul iernii, în fazele avansate aerul cald având capacitatea să disloce în totalitate aerul mai rece preexistent întreținut în orizonturile de inversiune. Nu trebuie să uităm că, în ciuda caracterului local al temperaturilor ridicate, încălzirea dată de foehnului hidraulic s-a demonstrat a fi o nuanță topoclimatică extrem de importantă în crearea unor condiții deosebite de locuire timpurie în această regiune. Astfel, toată regiunea estică a Dealului Mare – Hârău este închegată în prezent într-un continuum de sate ce se extind în principal pe versanți, profitând cu siguranță în situl lor inițial și de aceste condiții de încălzire hibernală aduse de foehnul ce se manifestă în tot acest areal extins de la Strunga până la Botoșani. Nu întâmplător găsim aici urmele fascniantei civilizații preistorice cucuteniene și vestigiile cetăților dacice de la Cucuteni sau din dealul Cătălina. Cu siguranță, dacă în zilele noastre foehnul hidraulic are darul de a determina încălziri primăvăratice, în perioadele foarte reci din timpurile istorice el aducea izbăvitoare încălziri în timpul iernii. Cetatea Cătălina este amplasată parcă să capteze această subvenție naturală la căldură în timpul iernii.
Totodată, atunci când pomenim de Cotnari gândul ne duce inevitabil la cunoscutul vin al Moldovei. În mod cert, încercările lui Ștefan cel Mare de a cultiva vița de Tokay și pe teritoriul Moldovei au făcut ca o regiune ferită de înghețuri foarte puternice, precum regiunea mângâiată de vântul cald de iarnă pe care îl cunoaștem acum drept foehn hidraulic, să se preteze foarte bine la această cultură, în ciuda situării sale în Țara de Sus a Moldovei, cea în care mai degrabă poamele prefăcute în apă vie decât vinul puteau bucura sufletele în lungile nopți de clacă din timpul iernii.
Și pentru că un sfârșit e mereu un nou început, chiar și în cercetările științifice, marcăm odată cu această validare punctuală a mecanismului de formare și de manifestare a foehnului hidraulic în regiunea Cotnari – mecanism propus acum 10 ani cu un articol încă rămas în anonimat – trecerea la o nouă etapă de cercetare, ce se va manifesta în cadrul unui proiect de tip PCE (Changes in climate suitability for Romanian vineyards – CARVE), coordonat de CS I dr. Marius Bîrsan (Institutul de Geografie al Academiei Române). Proiectul are ca temă evaluarea schimbărilor în favorabilitatea climatică pentru cultura viței de vie în România, demers în care veți mai lua contact pe această pagină și cu alte rezultate, (sperăm) interesante, aferente acestui subiect de cercetare.
Bibliografie selectivă:
Apostol, L., Sfîcă, L., 2011. Topoclimatic wind peculiarities induced by the Siret corridor morphology, Prace i Studia, 47, 483-491.
Ion-Bordei, N., 1988. Fenomene meteoclimatice impuse de configurația Carpaților în Câmpia Română, Editura Academiei, București.
Sfîcă, L., Ichim, P., Patriche, C.V., Irimia, L., Oană, L., 2014. Cotnari vineyeard – a gift of hydraulic foehn, Lucrările Științifice, seria Agronomie, 12/2014, 57(1): 227-332.