Marea Neagră, Pontus Euxin al grecilor, poartă în numele său moștenirea memoriei celor care au îndrăzint pentru prima dată să navigheze pe ea, în antichitate. Situată la o latitudine medie între poli și ecuator, fiind străbătută de paralela de 45 de grade nord, această mare se află în perioada rece a anului la contactul major dintre masele de aer rece de origine polar continentală sau arctică și cele tropicale. Asta face din Marea Neagră locul în care sunt posibile furtunile impresionante ce i-au dat numele.
Totodată, Marea Neagră, tocmai din aceste caracteristici majore din punct de vedere climatic, reprezintă și un loc foarte important pentru dezvoltarea meteorologiei ca știință. La mijlocul secolului XIX, mai toate instrumentele meteorologice clasice erau puse în rastel, pregătite să exploreze și să monitorizeze oceanul de aer al pământului. Ba chiar bazele observațiilor standardizate erau bine conturate. Observațiile meteorologice aveau însă mai degrabă un caracter ludic, servind ca mijloc de relaxare celor care dispuneau de instrumente meteorologice și găseau mai interesantă monitorizarea temperaturii sau umidității aerului decât clasicele activități de grădinărit din curtea casei. Mai mult, chiar și telegraful cu revoluția sa în materie de vehiculare a informației era descoperit, ceea ce a însemnat zorii revoluției în comunicație. Pentru ca meteorologia să devină pe deplin o știință, era nevoie de o idee unificatoare. Idee care a venit prin război.
Războiul Crimeii, din 1853-1856, e privit de mulți istorici, alături de războiul civil din Statele Unite, ca un precursor al primei conflagrații mondiale de peste mai bine de jumătate de secol. Acest război al Crimeei, parcă într-un scenariu avant la lettre, opunea armatele Imperiului Țarist celor ale Imperiului Otoman sprijinit de marile puteri europene, Franța și Marea Britanie. Așa se face că în toamna anului 1854 o puternică flotă franco-britanică de război era ancorată în golful Balaklava din Peninsula Crimeea. În acest frumos golf al Mării Negre se produce însă un mare dezastru militar în condițiile în care o puternică furtună se dezlănțuie în data de 14 noiembrie 1854 și distruge 41 de nave din flota franco-britanică ancorată aici. Dimensiunea dezastrului militar a determinat decidenții franco-britanici să demareze o anchetă din care să reiasă cauzele acestei tragedii. Astfel, Urbain le Verrier, învățat francez al vremii, este însărcinat cu această anchetă, în care descoperă, pe baza observațiilor meteorologice disponibile în jurul Mării Negre și în Peninsula Balcanică, faptul că furtuna ce a provocat dezastrul flotei franco-britanice putea fi identificată cu câteva zile înainte pornind din Balcani pe o traiectorie SV-NE de unde s-a manifestat continuu până în Crimeea. Urbain le Verrier descoperise altfel traseul unui ciclon mediteranean, pe o traiectorie clasică, transbalcanică, cea care determină cantitățile mari de precipitații din regiunile noastre extracarpatice și viscolele de iarnă din același areal.
Furtuna din golful Balaklava, pictură realizată de Ivan Aivazovsky în 1855
Cu 100 de ani mai târziu, Lamberg (1954) reconstituie ciclonul mediteranean revigorat pe Marea Neagră ce a rămas în istorie. În cetrul său, în largul coastelor Crimeii, presiunea atmosferică documetată era de 29.20 in Hg, ceea ce ar corespunde cu 988 hPa, o valoare de presiune demnă de orice ciclon islandez. Astfel, din cercetarea lui Verrier concluzia a fost că, prin observații meteorologice interconectate, vremea nu este un hazard absolut, ci poate fi înțeleasă în manifestarea ei până acolo încât putem să știm ceva din evoluția sa viitoare. De aici pleacă ideea extinderii rețelei de observații meteorologice pe baze științifice, grădinarii plictisiți fiind înlocuiți cu observatori de profesie. Mai mult, apare ideea ca, pe baza telegrafului datele să fie colectate și analizate în centre care devin astfel precursorii centrelor de prognoză. Acest efort disparat, este unificat la nivel internațional în 1874 prin înființarea Organizației Meteorologice Internaționale cu ajutorul căreia meteorologia intră în epoca modernă.
Distribuția presiunii atmosferice și a vitezei și direcției vântului la nivelul mării în data de 14 noiembrie 1854, reconstituită de Lamberg la 100 de ani de la eveniment (presiunea în inci coloană de mercur)
Tot aces efort avea însă inițial, ca scop, câștigarea atmosferei ca partener pe câmpul de luptă. De aceea, primele hărți meteorologice din Statele Unite sunt produse de Departamentul de Război, ceea ce se întâmplă în cele mai multe țări în care domeniul este dezvoltat în acele vremuri. Pe acest drum a fost posibilă realizarea primelor prognoze meteorologice clasice și fundamentate științific, imediat după Primul Război Mondial, în școala norvegiană a lui Vilhelm Bjerknes.
Hartă a vremii pentru ziua de 5 august 1871 realizată de Departamentul de Război din Statele Unite
Hazardul meteorologic și dramele istorice continuă însă duetul lor perpetuu și astfel, la mai bine de 150 de ani de la furtuna din golful Balaklava, Crimeea se afle în centrul atenției unui alt război, amintindu-ne că istoria se poate repeta la infinit. La fel cum se repetă însă și tiparele de vreme. Luna noiembrie, chiar și în epoca schimbării climatice actuale, sau mai ales în această epocă, a adus deja o furtună impresionantă la sfârșitul săptămânii trecute în regiunea de vest a Mării Negre. Mai mult, schimbarea de vreme din zilele următoare din România este dirijată de un ciclon mediteranean cvasiidentic celui din 1854. Cu mențiunea că minima barică din ciclonul următoarelor zile este chiar mai impresionantă, fiind indicată în simulările modelelor de prognoză până spre 970 hPa, o valoarea pe care nu o întâlnim foarte frecvent nici măcar în domeniul atlantic al marii depresiuni islandeze.
Ciclon cu origini mediteraneană în momentul dezvoltării sale maxime, duminică, 26 noiembrie, în largul coastelor Crimeii, cu caracteristici cvasiidentice cu cele ale furtunii din 1854 ce a contribuit la dezvoltarea meteorologiei ca știință
Nu cunoaștem tainele războiului în curs, dar chiar și în era dronelor folosite pe câmpul de luptă o astfel de furtună reprezintă o mare provocare pentru părțile implicate în acest război. Mai mult, pentru teritoriul Ucrainei, ciclonul aduce viscol pe arii extinse, dar și cantități însemnate de precipitații și, poate astfel, armele vor fi obligate să tacă măcar preț de câteva ore în fața forțelor dezlănțuite ale naturii. Oricum, am fi preferat totuși ca după mai bine de 150 de ani doar tiparele meteorologice să se repete, nu și tragediile istorice, iar vremea să aducă provocări doar pe timp de pace.