Unele competiții în aer liber de la olimpiada de iarnă de la Beijing de astăzi, desfășurate în Zhangjiakou, o localitate situată în Munții Yin, ce delimitează câmpiile chineze de regiunile deștertice dinspre Mongolia Interioară, s-au desfășurat într-o ninsoare atipic de abundentă pentru respectivele regiuni.
Condițiile sinoptice indicau posibilitatea producerii unor precipitații în regiunea respectivă, dar cu o intensitate mult sub cea observată cu ochiul liber. Mai mult ca sigur, armata meteorologică chineză a stimulat intens producerea de precipitații, știut fiind faptul că acest lucru se poate realiza mai eficient atunci când sunt posibile precipitații cât de slabe.
China dispune de o adevărată armată în acest sens angrenată într-un război continuu pe fronturi din ce în ce mai diverse, fie că este vorba de combaterea grindinei, dispersarea ceții sau stimularea formării de precipitații. În prezent China invocă transparent faptul că ar controla vremea prin astfel de mijloace pe nu mai puțin de 5.5 milioane kilometri pătrați din teritoriul național, ceea ce ar înseamna o suprafață considerabil mai mare decât cea a Indiei. În plus, proiecte babilonice de modificare a curenților jet fac saltul de la intervenția meteorologică locală, poate benignă, la modificarea circulației atmosferice la nivel regional, ce are capacitatea de a bulversa însuși echilibrul meteorologic planetar. Iar în joc nu est doar China, ci o mulțime de alte puteri mondiale sau regionale cu proiecte la fel de demiurgice ce țintesc cerul. Am putea aminti aici ploile torențiale stimulate anul trecut în Emiratele Arabe Unite prin tehnici inovative de stimulare a creșterii picăturilor de apă prin descărcări electrice controlate în nori. Un drum periculos pentru planetă, poate la fel de periculos ca problema schimbării climatice din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră.
Cât de periculos?! O imagine sintetică ar putea fi oferită de inundațiile catastrofale din China de anul trecut, într-o regiune atent “controlată” meteorologic. De asemenea, intervențiile din ce în ce mai insistente în atmosferă ale statelor bogate din zona golfului Persic din ultimii ani sunt asociate, aparent întâmplător, cu o intensificare a secetei în Etiopia, acolo unde ploile nu mai ajung de câțiva ani. În momentul de față legătura dintre internvențiile în atmosferă și fenomene meteo-climatice locale sau regionale nu este demonstrată științific. Însă probabil nu va trece mult până acolo. Iar o discuție mondială în privința interzicerii reale, nu doar formale (așa cum este indicată de unele documente ONU), a intervențiilor în atmosferă începe să devină la fel de importantă precum cea privind necesitatea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră. Este o absurditate să interzici unor țări sărace să se dezvolte pe bază de energii fosile, dar să le lași pradă aleatoriului ce poate rezulta din intervențiile de modificare a vremii la nivel regional de către vecinii săi bogați care își permit joaca de-a Dumnezeu.