Dacă un ochi avizat în cititul hărților sinoptice ar privi cele petrecute în această iarnă până acum, cu siguranță ar remarca abundența circulațiilor atmosferice perfect compatibile cu o vreme autentică de iarnă în regiunea României. Două elemente ar reprezenta argumente solide pentru această înțelegere: succesiunea de cicloni mediteraneeni din decembrie și frecvența circulațiilor polare, fie ele nord-vestice, fie autentic nordice. În realitate, sudul României nu a avut parte de strat de zăpadă coerent deși am trecut de prima jumătate a iernii, iar în Moldova sau Transilvania iarna a fost sau este administrată în doze mai degrabă moderate. Una peste alta, această primă jumătate a iernii se încheie cu abateri de temperatură de la +2 (în nordul țării), la +5°C (în sud-est).
Altfel spus, iarna caldă de până acum nu mai este explicată de circulații atmosferice sudice sau vestice dominante, deși maximele termice de la început de ianuarie au fost generate de astfel de condiții, abaterile pozitive de temperatură producându-se pe circulații autentice de iarnă(nord-vestice și nordice). Elementul cheie al acestei situații a fost și este dat în continuare mai ales de faptul că circulații atmosferice de nord-vest sau chiar de nord, nu au avut capacitatea de a determina advecția unor mase de aer foarte reci, așa cum ar fi normal, de la latitudini mari. Chiar aceste zile reprezintă un bun exemplu. Deși în zilele trecute am avut o autentică circulație nordică, temperaturile minime din noaptea trecută în Moldova abia au scăzut sub pragul de îngheț, iar maximele de astăzi sunt pozitive. Fiind vorba de mijlocul iernii, în mod normal astfel de circulații ar trebui să aducă minime sub pragul de ger și maxime care în nici un caz să nu treacă de 0C.
Mai mult, în numeroase situații, în iarna de până acum, circulații atmosferice de nord-vest au determinat încălziri masive ale vremii ce au pus capăt unor situații de răcire care ar fi putut duce la o persistență a condițiilor autentice de iarnă.
Așa vor sta lucrurile și în următoarele 48 de ore când încălzirea vremii va fi determinată tot de o circulație atmosferică de nord-vest. Avem de fapt în iarna de până acum un preambul al iernilor într-o lume din ce în ce mai caldă. Cu foarte mult aer cald ce trebuie distribuit din zonele tropicale spre poli, chiar și la latitudini mari aerul nu este suficient de rece pentru ca odată transportat spre sud să determine răciri semnificative. De multe ori în iarna aceasta am avut parte de circulații tropicale mascate în circulații polare. Le-am numit în trecut circulații tropicale întoarse, mecanismul fiind destul de simplu, manifestat mai ales când anticicloni puternici se intalează în regiunea Arhipelagului Britanic. Acești anticicloni atrag aer cald tropical de la latitudini subtropicale din Atlanticul de Nord până în mările arctice pe flancul lor vesticd, pentru ca apoi acest aer să fie transportat spre sud-est, în circulații de nord-vest care nu aduc astfel decât un aer tropical învechit, care nu numai că nu determină scăderea accentuată a temperaturii, dar mai mult decât atât generează încălziri ale vremii care arată foarte ciudat la nivel național.
Paradoxal, dacă acest tipar sinoptic s-ar păstra până târziu în primăvară, odată cu diminuarea gradului de încălzire la latitudini tropicale și odată cu extinderea aerului rece în a doua jumătate a iernii, aceleași circulații nord-vestice ar putea determina răciri intense la început sau mijloc de primăvară. Bunăoară, dacă advecția de zilele trecute s-ar resimți în aprilie, cu caracteristici similare, fără doar și poate ea ar determina un episod de iarnă târzie. De altfel, vremea din zilele trecute, cu intensificări mari ale vântului și cu averse de ninsoare a semănat mai mult cu episoadele de iarnă târzie decât cu vremea de iarnă dintr-un ianuarie clasic.
Până la posibilele episoade de iarnă târzie, șansele de iarnă grea din a doua parte a iernii – foarte puțin dacă nu chiar deloc dezirabile din motive non-meteorologice de altfel – nu stau decât în circulațiile atmosferice ultrapolare, cele orientate din interiorul continentului euro-asiatic spre regiunea noastră. De menționat că această iarnă prezintă potențial în acest sens, dar o să mai revenim asupra acestui subiect, mai ales că ultima decadă din ianuarie pare ceva mai hotărâtă în a aduce temperaturi mai reduse și poate chiar mai persistent de zăpadă. Foarte mari șanse însă doar să pară, ceea ce ar însemna al treilea ianuarie cu temperaturi medii pozitive în regiunile joase ale României la exteriorul Carpaților.
În încheiere, ar mai fi de subliniat un aspect de natură biometeorologică. Chiar dacă putem observa că până acum am avut o iarnă caldă, mai toată lumea poate fi de acord că asta nu înseamnă neapărat o iarnă agreabilă. Masele de aer polar maritime, chiar dacă nu foarte reci, combinate cu viteze mari ale vântului și umiditate ridicată determină condiții de confort termic redus, mult mai redus decât cele asociate unei vremi cu temperaturi reduse manifestate în condiții prevalent anticiclonale(așa cum ar fi fost caracteristic unei luni ianuari clasice). Așadar, iernile mai calde ale viitorului nu sunt neapărat ierni mai agreabile termic, iarna de până acum fiind un bun exemplu. De altfel, scenariile climatice moderate indică pentru a doua parte a secolui ierni ce ar corespunde leit iernilor din ultimul deceniu. Altfel spus, viitorul e acum!