Sigur ne place normalitatea climatică?!

Una dintre constantele meteorologice ale ultimului deceniu o constituie, pentru regiunea noastră, vremea admirabil de confortabilă din luna septembrie. Dincolo de începutul mai rece al lunii acesteia și chiar dacă diminețile ultimelor săptămâni au fost un pic răcoroase, miezul zilelor acestui septembrie și chiar serile au reprezentat un tărâm al confortului termic absolut (ecartului termic diurn de 15-25C). Astfel de valori au corespuns în linii mari cu regimul termic diurn din ultimele săptămâni, cu minime de 10-15 și maxime între 20-27C. Dacă mai adăugăm și faptul că vântul cel mult a adiat, putem spune că ne-am scăldat cumva într-un soi de mlaștină de confort termic. Nu întâmplător, luna septembrie a reieșit ca fiind una dintre lunile cu cel mai mare confort termic într-un studiu realizat pentru Iași pentru perioada 2013-2019, la concurență cu mai, doar că în mai confortul termic este constant alterat de precipitațiile mult mai abundente și de intensitatea ridicată a radiației UV la amiază.

Regimul anual al confortului termic resimțit de organismul uman pentru Iași (stânga) și diferența dintre interiorul și exteriorul orașului (dreapta), după Ichim&Sfîcă, 2021

În mod evident, nu acestea sunt caracteristicile “clasice” ale lunii septembrie, care pare să devină mai degrabă o ultimă lună de vară decât o primă lună de toamnă veritabilă. Dacă analizăm evoluția temperaturii medii a lunii septembrie la nivel multianual putem constata că și în trecut am avut luni septembrie extrem de agreabile, precum 1993 sau 1981, dar acestea aveau caracter oarecum singular. Din 2009, în schimb, toate lunile septembrie au fost mai calde decât media 1981-2010, cu excepția anului 2013.

Evoluția multianuală a temperaturii medii a lunii septembrie în regiunea Moldovei (1949-2020)

Ajungem astfel la discuția cea mai complicată pentru publicul larg. În discursul public despre schimbările climatice tot ceea ce auzim este legat de aspectele negative, incontestabile, implicate de acestea. Dar dincolo de asta, pentru înțelegerea reală a problemei trebuie să spunem foarte clar că această creștere recentă a temperaturii globale manifestată aduce și stări de vreme care sunt, fără dubii, deosebit de agreabile chiar dacă sunt atipice pentru anumite regiuni. Iar asta pentru că dacă acceptăm că schimbările climatice au adus, să spunem, la incendiile din Mediterana din această vară, atunci trebuie să acceptăm că aceleași schimbări climatice aduc și acest septembrie splendid până acum în multe părți ale Europei. Nu, nu pare în ton cu discursul mediatic, dar schimbarea climatică nu presupune o apocalipsă generalizată. Chiar și în cele mai cumplite scenarii de evoluție climatică, pe Terra vor exista regiuni, și nu tocmai izolate, cu o vreme ideală. În multe regiuni se vor cultiva plante care nu au mai fost cultivate până atunci, în alte regiuni vom putea face plajă și turism litoral așa cum era imposibil odinioară, iar țări care consumau enorm pentru încălzirea locuințelor iarna se vor bucura de ierni mult mai puțin crâncene. Da, la nivel global aceste avantaje vor fi excedate de tot ce aduce negativ schimbarea climatică, dar asta nu înseamnă că schimbarea climatică trebuie prezentată mediatic în cheie invariabil apocaliptică. În mod real, schimbarea climatică este o provocare la nivel planetar, la care nu există un răspuns unitar tocmai pentru că unii văd în această schimbare o oportunitate.

Cultură de porumb înființată la începutul lunii iulie în Dobrogea după recoltarea rapiței/grâului. Toamnele prelungite permit maturizarea culturii cu condiția irigării acestora.

Ca să ajungem mai aproape de substanța problemei: suntem siguri, bunăoară, că ne dorim să revenim “la normalul climatic” al perioadei săptămâna viitoare?! Vom fi încântați că vremea extrem de agreabilă din ultimele zile va fi înlocuită săptămâna viitoare de vremea mai mohorâtă și rece de toamnă veritabilă, așa cum îi stătea bine unui septembrie de dinainte de schimbarea climatică?! Mai mult de atât, mai ales în actualul context socio-economic, suntem siguri că ne dorim “o iarnă normală”?!

Dacă vom putea extrapola la scară globală angoasa generată de răspunsul sincer la aceste întrebări, atunci vom înțelege cât de greu va fi să răspundem în mod coerent la nivel planetar la provocarea schimbării climatice.

Cum vom putea să îi convingem pe cei puțini (și mai degrabă bogați) care au generat schimbarea climatică, dar au și de profitat din ea, să renunțe la profitul lor potențial și să acționeze în folosul celor mulți, majoritatea săraci, ce vor avea de suferit de pe urma schimbării climatice?! Da, aceasta este o întrebare demnă de secolul XXI!