Începutul verii calendaristice suprinde prin caracterul mohorât al vremii, prin absența soarelui mai mult decât prin abundența precipitațiilor și prin temperaturile neverosimil de reduse pentru această perioadă din an.
De fapt, aceste zile nu reprezintă decât o continuare a unei primăveri reci și chiar foarte reci manifestată pe regiuni vaste din Europa continentală. Am explicat cauzele dinamice ale acestor anomalii într-o postare de la început de aprilie, iar de atunci tiparele sinoptice nu s-au modificat major.
După cum se poate vedea pe harta de mai sus, România se află la periferia arealului de abatere negativă maxime extins peste regiunea alpino-carpatică. Regiunea Moldovei este situată și mai clar la periferia acestui areal, astfel încât în sudul extrem al regiunii temperaturile medii au fost chiar apropiate de media multianuală.
Așadar, deși remarcabilă, primăvara 2021 nu a fost excepțional de rece pentru regiunea Moldovei dacă ne referim la tot interalul din 1950 până în prezent.
Cu siguranță însă, primăvara 2021 este cea mai rece în regiunea Moldovei, și nu numai, din ultimii 20 de ani. Tocmai de aici poate impresia invariabilă și firească de primăvară extrem de rece. Nu în ultimul rând, această impresie generalizată este generată și de faptul că pe tema schimbărilor climatice se comunică public foarte prost, cu o aglomerare nemaiîntâlnită de habarniști de ocazie (pro). Din aceste surse este construit un discurs care ne pune în față invariabil o vreme care va fi mai caldă oriunde și oricând. Și tocmai de aceea, orice interval de frig apare pentru nespecialiști ca o surpriză. Realitatea este că un astfel de interval nu poate reprezenta în nici un fel un contraargument pentru schimbarea climatică recentă. Sau poate fi un argument, dar pentru cealaltă tabără de habarniști (contra).
În acest sens, dacă analizăm harta abaterii temperaturii la nivel emisferic pentru înteaga primăvară putem constata că, pe ansamblu, în ciuda unor areale foarte bine conturate de abateri negative (Europa, vestul Chinei și nord-vestul Canadei), cea mai mare parte a Emisferei Nordice s-a scăldat în abateri pozitive, cu intensitate maximă în regiunile arctice.
Acest interval ne vorbește practic foarte grăitor că o planetă mai caldă nu înseamnă în nici un caz o planetă din care frigul va dispărea. Și deopotrivă, ne vorbește despre capacitatea variabilității naturale a climatului de a determina perioade consistente de răcire la nivel regional. Ce se va întâmpla însă când variabilitatea naturală ne va aduce condiții suplimentare de încălzire la nivel regional și când această încălzire se va suprapune peste încălzirea antropică? Mai mult ca sigur, am văzut și vom vedea!