După ce fiecare lună a iernii ne-a plasat constant sub probabilitatea ridicată a unor evenimente severe de iarnă, fără ca ele să se fi confirmat din plin, abia luna martie a tras cumva lozul norocos al sezonului hibernal. Astfel, iarna, care, exceptând câteva săptămâni cumulate din ianuarie și februarie, părea că nici nu a venit, pare că nu mai vrea să plece nici măcar la început de aprilie.
Ar fi de remarcat totuși că martie e prima lună cu abateri negative de temperatură la nivelul României după mai 2020, iar valorile abaterilor negative (-1 la -2C) nu sunt impresionante, luna martie fiind mai degrabă în regiunile joase o lună de primăvară rece decât de iarnă târzie.
perioadei 1981-2010
Această situație a fost determinată din punct de vedere dinamic de o mutație de durată în câmpul baric european ce constă în deplasarea spre nord a maximelor barice subtropicale. Analizând harta medie a anomaliei presiunii atmosferice la nivelul mării constatăm poziția nordică a anticiclonului azoric, ce devine mai degrabă un anticiclon vest-european.
perioadei 1981-2010
Este demn de remarcat că formațiuni barice anticiclonale similare, instalate la nivel continental, determină și vremea caldă prelungită din cursul toamnei și chiar amânarea instalării iernii. Manifestarea lor la sfârșitul iernii, în schimb, face posibilă advecția unor mase de aer mai rece din regiunea polară a Atlanticului de Nord, în condițiile în care după iarna boreală aerul rece ocupă suprafețe mai extinse în regiunea arctică. În plus, iarna arctică ce se încheie a fost foarte dinamică și a condus la o dezorganizare a vortexului polar ce a lăsat multe “insule de aer rece” la latitudini mici. De aici, aerul rece este preluat în circulații nordice determinând valuri de frig regionale la latitudini temperate. Constatăm astfel că dinamica atmosferică ce duce la întârzierea instalării iernii poate duce deopotrivă la prelungirea ei.
Iar în zilele următoare mai avem parte de un exemplu ilustrativ în acest sens. În plus, antiticlonul vest-european despre care vorbeam mai sus face joncțiunea cu presiunile ridicate de la nivelul calotei groenlandeze și creează astfel un adevărat tobogan pentru aerul arctic ce invadează în forță cea mai mare parte a continentului european.
Această invazie arctică va determina un nou episod agonizant de răcire și în țara noastră, iar Moldova e în prima linie de invazie a acestei mase de aer rece. Nu, nu putem vorbi de iarnă în regiunile joase, deși nu sunt excluse precipitații solide și temperaturile minime negative, dar la munte cu siguranță vom avea un strat proaspăt de zăpadă ce va acoperi inclusiv regiunile depresionare.
Prin simplificare, am putea considera această invazie arctică drept o clasică manifestare a anticiclonului groenlandez. Importanța dinamică a acestuia a fost însă mult exagerată în climatologia românească. Fără aglutinarea anticiclonului pelicular groenlandez cu un vast areal anticiclonal nord-atlantic, anticiclonul groenlandez nu ar reuși să determine de unul singur astfel de răciri masive ale vremii la nivel continental.