Probabil că mulți au observat că prognozele par să se schimbe de la o zi la alta în ultima perioadă. Una dintre cauzele acestei incertitudini, care încurcă modelele de prognoză, se regăsește tocmai în stratosferă, al doilea strat al atmosferei Pământului, alfat la o înălțime cuprinsă între 10 și 50 km.
Deși stratosfera este cunoscută mai mult pentru prezența stratului de ozon, aici se desfășoară și alte fenomene ce pot avea un impact important asupra vremii, cele mai spectaculoase fiind Încălzirile Stratosferice Bruște (Sudden Stratospheric Warmings – abr. SSWs). Acestea se manifestă printr-o creștere rapidă și puternică (peste 30-40°C în câteva zile!) a temperaturii aerului într-o parte a stratosferei, și determină o circulație a aerului dinspre est spre vest, invers față de normalitatea climatică. Vortexul polar stratosferic, o zonă de vânturi circumpolare puternice, este împins către latitudini mai mici, adică spre sud în emisfera nordică, iar în anumite condiții se divizează în doi sau trei vortecși.
Interesul pentru aceste fenomene a crescut atunci când s-a observat că pot influența circulația aerului de la sol și, implicit, vremea, chiar și 2 – 3 luni după producerea evenimentului inițial. Cel mai adesea favorizează o circulație meridională, ce determină răciri puternice în anumite areale, dar și încălziri puternice în alte zone. Pe de altă parte, nu toate Încălzirile Stratosferice Bruște au un răspuns în troposfera joasă.
Evident, ca orice altă regiune de la nivel emisferic, teritoriul României se poate afla atât în zona „rece”, cu abateri negative de temperatură și fenomene de iarnă cu potențial de risc, cât și în zona „caldă”, cu abateri pozitive ale temperaturii. Potrivit unei evaluări proprii, aproximativ o treime dintre încălzirile stratosferice majore au fost urmate de o vreme mai rece decât normalul în prima lună după producerea evenimentului, cel puțin într-o parte din țară, în timp ce aproape un sfert au fost urmate de o vreme caldă, cu abateri pozitive de peste 2-3°C. Astfel, încălzirile stratosferice au făcut casă bună atât cu o iarnă extrem de rece precum cea din 1985, dar și cu o non-iarnă precum cea din 2007.
Distribuția abaterilor de temperatură în primele 30 de zile după producerea fiecărei încălziri stratosferice majore din intervalul 1979 – 2017 (sursa datelor: ERA-5)
Contextul favorabil din prima parte a acestei ierni, în special extinderea anticiclonului asiatic, care a stabilit un nou record de presiune atmosferică, a favorizat cu siguranță producerea încălzirii stratosferice ce se desfășoară în aceste momente. Circulația zonală medie la nivelul de referință de 10 hPa (aproximativ 30 km) și latitudinea de 60°N va deveni estică în următorul interval.
Distribuția temperaturii (°C) și a câmpului de geopotențial (dam-1) la nivelul de 10 hPa pentru data de 5 ianuarie 2021, ora 12 UTC – prognoză ECMWF (sursa: Freie Universität Berlin, fu-berlin.de)
Este încă dificil de estimat cât de rapid se va produce propagarea descendentă a anomaliilor de circulație sau dacă va avea loc.
Există însă motive să credem că aceste fenomene ce se produc acum în păturile mai înalte ale atmosferei vor influența și evoluția ulterioară a iernii 2020 – 2021, doar că pe moment bătăile de aripi ale unui fluture hotărăsc dacă vom merge spre o iarnă asemănătoare cu 2007 sau mai degrabă cu 1985.
Menționăm că vom dedica întâlnirea noastră de iarnă (zoom/facebook live) acestui subiect care trezește constant un interes printre pasionații doritori de iarnă.