Probabil că pentru unii dintre cititori acest decembrie, care părea și este diferit din punct de vedere dinamic față de lunile similare ale anilor trecuți, reprezintă o mare dezamăgire. Așa după cum spuneam acum câteva săptămâni, asistăm la o dinamică particulară ce ne-ar fi putut plasa atât în valori record ale abaterii negative sau…pozitive.
Ca paranteză relevantă la această discuție, trebuie să înțelegem că din punct de vedere meteo-climatic Europa nu există. Enunțul e formulat răspicat tocmai că să înțelegem ideea principală: dacă din punct de vedere al învelișului solid, al litosferei, putem să identificăm limite foarte clare ale acestui continent, din punct de vedere atmosferic, Europa nu este decât fațada vestică, expusă spre Atlantic la latitudini temperate, a marii întinderi de uscat ce este formată din continentele (convenționale) Europa, Asia și Africa septentrională. De aceea, în multe situații, nu putem înțelege ce se întâmplă meteorologic în Europa decât dacă privim acest mare ansamblu teritoriul, remanență a Pangeei paleozoice.
Iar pentru a înțelege acest decembrie anormal de cald în regiunea noastră, merită să aruncăm o privire spre tot acest ansamblu continental. Astfel, putem constata că anomaliile termice pozitive impresionante ce se manifestă în toată Europa în acest decembrie sunt compensate de o anomalie negativă la fel de impresionantă instalată în regiunea Asiei Centrale. Ca notă de divertisment, astăzi, în Samarkand (Uzbekistan), spre exemplu, la 37 grade latitudine nord (echivalentul sudului Greciei) sunt prognozate temperaturi de -5C și cca. 20 cm de zăpadă proaspătă. Nostalgici, nu?! Așadar, iarna nu a dispărut în Emisfera Nordică, ci este doar surghiunită în alte ținuturi decât cele europene care au tras la sorți și de această dată talerul cald al balanței atmosferice.
Această situație este impusă de extinderea impresionantă a anticiclonului continental asiatic în acest interval de timp. E vorba despre acel anticiclon care prin avansul său spre Atlantic a indus singurul episod de iarnă din regiunile extracarpatice din mijlocul lunii decembrie. Cu siguranță pare contrafactual, dar trebuie să înțelegem că dacă acest anticiclon s-ar fi extins să zicem cu 1000 km mai la est (chestiune de hazard), Europa, mai ales estul său, ar fi avut o iarnă pe cinste. Nu exagerăm deloc dacă spunem că a trecut glonțul iernii emisferice pe la ureche.
Mai mult, poziționarea teritoriului României la periferia estică a acestui anticiclon pe contactul cu ariile de joasă presiune atlantică a făcut ca circulațiile predominant sudice să determine advecții masive de aer cald ce au fost moderate la suprafața terestră doar de dezvoltarea norilor stratiformi ce au reușit să mențină valorile temperaturilor aerului în general la sub 10C, însă cu apariții doar accidentale ale înghețului în regiunile joase. Practic, încheiem anul în aceeași notă dinamică, ba chiar finalul de an pare să încununeze opera cu maxime de peste 10C și chiar promisiuni de vreme mai însorită, încununând ceea ce va fi cel mai cald an din perioada observațiilor meteorologice de la noi pentru multe stații. Și ca un alt lucru interesant, un an în care în cea mai mare parte a regiunilor joase din arealul extra-carpatic nu am avut nici o noapte geroasă(temperatură sub -10C).
Cu toate acestea, anticiclonul asiatic impresionant dezvoltat face ca sabia lui Damoles să plutească asupra continentului european în următoarele câteva săptămâni, evident, fără a avea pe moment vreo garanție asupra unor episoade consistente de iarnă.
Partea bună a acestei ierne eșuate pe moment e dată de faptul că poziționarea la periferia anticiclonului a determinat o convergență ridicată a maselor de aer ce a însemnat precipitații apreciabile cantitativ, precipitații ce țin să șteargă din statisici amintirea unui an secetos.