Iarna reprezintă în mod obișnuit perioada cea mai săracă în precipitați la nivelul României. În acele condiții obișnuite precipitațiile ar fi determinate, mai ales pentru regiunile de la exteriorul Carpaților, de cicloni mediteraneeni pe diferite traiectorii. Din octombrie până în martie regiunea țării noastre ar trebui să fie traversată de o duzină de astfel de formațiuni. Din acești cicloni ar trebui să rezulte aportul de precipitații atât de important pentru succesul anului agricol în regiuni cheie din acest punct de vedere precum Bărăganul.
În lipsa acestor formațiuni barice, așa cum observa în anii 80 Nicolae Ion Bordei, Bărăganul ar avea cu 20-30% cantități mai reduse de precipitații la nivel anual ceea ce ar însemna medii anuale în jur de 300 mm, valori care ar apropia mai mult peisajul acestei regiuni de Asia Centrală.
Într-o situație de acest fel suntem în acest moment. Ultimele 3 luni au fost dominate la nivel continental de o circulația atmosferică vestică intensă și, mai mult decât atât, una deviată spre nordul continentului. Astfel, la nivelul României circulația atmosferică vestică s-a produs predominant în regim anticiclonal, ceea ce a redus șansele de precipitații. În plus, bariera orografică a “filtrat” prin convecție orografică puținul aport de umezeală și astfel regiunile situate în adăpostul orografic au rămas practic fără precipitații.
Mai mult, condițiile anticiclonale persistente din bazinul vestic al Mediteranei a inhibat total activitatea ciclogenetică în Golful Genovei, regiunea cheie de dezvoltare a ciclonilor mediteraneni. În aceste condiții nu este întâmplător că regiunea din exteriorul arcului carpatic este cea care înregistrează un maxim al abaterilor negatice de precipitații la nivel continental în ultimele 3 luni. Adică, o regiune precum Bărăganul care în condiții normale ar fi primit în acest interval undeva la 60-80 mm de precipitații a înregistrat în aceste 3 luni maximum 10-15 mm.
În plus, abaterile pozitive constante de temperatură din timpul iernii și intensificările frecvente ale vântului au condus cu siguranță la o evaporație ridicată ceea ce face ca rezerva de umiditate a solului să fie la fel de proastă ca la începutul iernii. În plus, intrăm în aprilie, luna cu cea mai mică umiditate relativă a aerului și cu vântul cel mai intens, ceea ce înseamnă un salt al evaporației. Așadar, fără precipitații, puținele rezerve de apă din sol vor fi practic epuizate.
În ultimul timp condițiile dinamice la nivel continental s-au modificat. În mod paradoxal am intrat pe o dinamică ce ar fi fost mai degrabă caracteristică anotimpului rece. Circulația vestică a colapsat și anticicloni zglobii cu tendință de blocaj bântuie peste Europa. Asta ne aduce în anumite intervale circulații atmosferice dinspre est cum poate visam în timpul iernii, răciri consistente cu temperaturi de sub -5C în zone joase la început de aprilie urmate apoi de încălziri bruște ce ne aduc senzația de început de vară. O dinamică atmosferică mai antrenantă decât toată iarna. Și tocmai această dinamică poate să crească inclusiv șansele unor cicloni mediteraneni târzii sau al unor nuclee de tip cut-off low care să aducă precipitații mai însemnate. Dincolo de acestea, singurul element dinamic ce poate pune capăt secetei ar fi clasicile talveguri de undă lungă din lunile mai -iunie care nu au lipsit în ultimii ani. Ar fi poate prea târziu pentru culturile de iarnă, dar măcar s-ar evita o compromitere totală a acestui an agricol. Iar dacă precipitațiile nu vor sosi nici în mai-iunie, atunci mai mult ca sigur COVID19 nu va fi singura noastră problemă în acest an.