Conexiuni meteo-epidemiologice

Trebuie să menționez de la început că acest articol nu trebuie interpretat ca un subiect de informare medicală. Vorbim de simple scenarii de posibilă evoluție a epidemiei de COVID-19 în conexiune cu condițiile meteorologice globale și locale.

Dependența incidenței virozelor de condițiile meteorologice este arhicunoscută. Majoritatea virusurilor se dezvoltă foarte eficient în perioada rece a anului (totuși, nu extrem de rece), atunci când temperaturile sunt situate frecvent între -10C și +10C. Această observație nu e nici pe departe una nouă, ci vine din medicina antichității greco-romane. Mai importat, tot atunci s-a constatat că anumite probleme grave de sănătate, precum tuberculoza (provocată de un bacil, rudă apropiată a virusului), nu sunt specifice populațiilor ce trăiesc în regiuni montane. La vremea respectivă nu exista decât constatarea acestei dependențe, fără ca resorturile explicative să fie înțelese. Mai aproape de vremurile noastre, chestie de secol XIX, ne-am dat seama că aerul de munte este “mai sănătos” și asta a dus la moda aristocraților de a avea casă/reședință la munte. Neuschwanstein, Sinaia si câte altele. Așadar, atmosfera de munte e mai sănătoasă chiar dacă e mai rece. De fapt, o atmosferă sanogenă nu e neapărat în relație cu temperatura, ci cu doza de radiație ultravioletă. Iar la munte avem radiație ultravioletă mai bogată pentru simplul motiv că atmosfera este mai subțire în regiunile înalte.

Aceasă radiație ultravioletă, denumită și chimică sau biologică, are prin lungimea mică de undă și prin frecvența sa mare capacitatea de a ucide “celula vie”. În cantitate prea mare, UV devine ucigătoare. Practic, de asta ne-am speriat rău la un moment dat de gaura din stratul de ozon (ozonul ce ne protejează de dozele ucigătoare de UV provenite de la soare în dozajul inițial). Una peste alta, radiația UV în cantitate suficientă poate ucide și microorganismele. Precum virusurile. Din acest motiv, practic, iarna suntem plini de viroze, pentru că în lipsă de UV aceste microorganisme pot să colcăie în voie în jurul nostru și ne pot infecta cu ușurință, în timp ce vara dozajele consistente de UV ne lasă să respirăm.

Vestea bună este că și COVID pare să fie dependent de condițiile meteo-radiative. În primul rând, s-a dezvoltat în China în perioada rece a anului. Rece impropriu zis. Partea “mai rece” a anului, ce corespunde musonului de iarnă. Ca să îi înțelegem optimul meteorologic poate ar trebui să ne uităm cum e vremea în Wuhan (leagănul epidemiei) într-o zi normală de decembrie, când virusul a început să se răspândească foarte mult în respectiva regiune. Temperaturi minime spre +5C, maxime spre +12C și….cam una din 3 zile cu precipitații. O zi cu precipitații este o zi fără soare, deci cu puțin UV. Așadar, putem presupune că astea sunt condițiile meteorologice în care el se simte foarte bine. De altfel, acest climatde tip musonic din sud-estul Chinei, nu foarte rece iarna, cu precipitații și mai ales cu nori, pare un adevărat incubator de virusuri periculoase (vezi SARS). De altfel, ținând cont că SARS a fost tot un Coronavirus putem să subliniem că respectiva epidemie a atins un maxim mondial la început de aprilie 2003 și a diminuat masiv pe parcursul lunii mai, fiind declanșată în noiembrie 2002 în aceleași condiții meteorologice descrise mai sus. Ar fi mai complicat dacă acest COVID-19 ar fi mai apropiat de MERS care a părut mai rezistent la doze ridicate de UV înregistrând un număr mare de îmbolnăviri în lunile de vară. Totuși, ținând cont că MERS a fost specific Orientului Apropiat și Mijlociu, un mediu arid, e mai posibil ca acest COVID-19, originar din China, să fie mai apropiat de SARS.

Această ipoteză putem spune că este confirmată, cel puțin parțial, de faptul că virusul s-a răspândit în special în Emisfera Nordică, în țări în care dincolo de faptul că nu a fost foarte cald, mai important e că cerul a fost mai mult acoperit și chiar dacă soarele a strălucit, puterea sa de emisie nu a fost foarte mare. Din contră, în Emisfera Sudică epidemia pare cumva sub control și evident că globalizarea ne face să credem că Argentina sau Australia au avut la fel de multe intrări de COVID în ianuarie sau februarie din China, deci virusul ar fi trebuit să se răspândească la fel de mult ca în Emisfera Nordică (s-ar putea ca problemele aduse de COVID să se mute în Emisfera Sudică din mai încolo când se intră în iarna australă). Mai mult, țări extrem de vulnerabile sanitar din Emisfera Nordică, precum India, nu se confruntă cu o creștere impresionantă a numărului de îmbolnăviri. În India acum suntem în musonul de iarnă, ceea ce înseamnă și o baie radiativă consistentă. În această regiune nu ar fi de mirare ca sosirea musonului spre sfârșitul lunii mai să aducă probleme (temperaturile fiind relativ constante), în condițiile în care radiația UV se va diminua semnificativ din cauza norilor aduși de muson. Un alt exemplu interesant ce susține ipoteza UV este cel al Nepalului. Țara are un număr mic de îmbolnăviri chiar dacă “se bucură” de proximitatea cu China. De asemenea, pe teritoriul Chinei, infecția a avut o virulența mai mică în Tibet, regiune situată la altitudine și scăldată astfel de doze mai mari de UV.

Doza de UV în creștere ar fi astfel ceea ce trebuie să așteptăm, nu neapărat temperaturile ridicate. Evident, e posibil ca și temperatura ridicată să fie un factor care inhibă răspândirea virusului, dar radiația UV pare cel mai posibil să fie elementul cheie.

Din această perspectivă, în Europa (inclusiv România) avem undeva spre 40 de zile în față în care valorile UV, chiar în condiții de cer senin, nu sunt foarte ridicate. Aceasta e perioada critică. În același timp, pentru România, vremea ciudată din ultimul interval, cu absența precipitațiilor, ar putea să însemne și un lucru bun. Prognozele par să indice destul de mult soare, așadar și ceva doze dezinfectante de UV. De fapt, vedem că explozia cazurilor de la noi se suprapune și peste ultimele 3 zile cu foarte puțin soare. În schimb, dacă virusul ar fi mai dependent de temperatură decât de UV, veștile nu sunt foarte bune pentru că, spre exemplu, a doua parte a lunii martie nu va fi foarte caldă. În decada a doua a lunii martie temperaturile vor fi situate între 0 și 10C (tocmai ecartul termic de decembrie din Wuhan).

Să ne dorim așadar zile însorite. Dar pentru ca soarele să ne fie de ajutor, ar fi bine să nu ne bucurăm de aceste posibile zile senine și să minimizăm mobilitatea personală și colectivă, care, până la sprijinul venit din radiația UV, pare principala măsură de combatere a virusului.