Din punct de vedere climatologic suntem în ceea ce ar trebui să fie cea mai rece decadă din an în toate regiunile țării. Pare neverosimil, dar mediile diurne ale acestei perioade ar trebui să fie situate în regiunile joase la -4,-5C, ceea ce ar însemna maxime apropiate de 0C și minime care să coboare sub -10C. Ce avem în realitate este însă un tablou în oglindă, cu minime spre 0C si maxime spre +10C. Reluând discuția din decembrie, astfel de valori nu ar fi surprinzătoare pentru ianuarie dacă s-ar înregsitra în 2-3 zile. Vorbim acum de mai toată luna ianuarie cu caracteristici constante meteorologic precum cele din aceste zile, de parcă am fi într-un noiembrie sec rătăcit în mijlocul iernii. Apropo de minime normale ale acestei perioade. Ianuarie e denumit în popor gerar. Da, pare o glumă, mai ales în condițiile în care temperatura minimă a lunii ianuarie nu va coborî sub -10C în cea mai mare parte a regiunilor de deal și de câmpie. Din ianuarie 2007 nu am mai înregistrat o situație de acest fel, altfel spus, gerar fără ger.
Bineînțeles că dinamica atmosferică din această perioadă în combinație cu o repartiție anormală a temperaturii la nivel euro-atlantic explică toată această situație. Spre exemplu, de ieri avem la nivelul României o circulație nordică, de tip polar (mase de aer advectate dinspre nord-vest la nivelul României). Odinioară, o astfel de circulație însemna iarnă veritabilă, acum ea aduce doar o domoală răcire a vremii cu minime ce nu au coborât pe areale vaste din Moldova sub 0C.
Așadar, circulațiile polare nu mai sunt eficiente în producerea răcirilor hivernale pentru că regiunea lor sursă pentru masele de aer (Atlanticul de Nord) este foarte caldă, încălzită din advecții tropicale preexistente. Astfel, după cum am mai explicat, ne pricopsim cu un aer ciudat, de origine tropicală, ce sosește pe cale lăturalnică dinspre regiuni ce ar fi trebuit să fie reci. Astfel, poate mai mult decât în alți ani, regiunea Rusiei continentale prezintă anomalii pozitive impresionante de temperatură în mod constant, aerul atlantic transportant spre această regiune fiind unul extrem de cald.
În mod cert, cu acest sfârșit de lună, iarna nu mai poate căpăta decât aspectul de iarnă târzie și este greu de crezut că februarie va putea să scoată iarna 2019-2020 din calificativul de iarnă foarte caldă. Mai mult, analogiile cu ierni similare din trecut (1989-1990; 2006-2007) ne sugerează că primăvara poate fi dată ca sigură. Un raționament ce poate constitui o capcană până spre sfârșitul lui martie. Chiar dacă pare un argument depășit în contextul climatic actual, nu putem neglija convingerea din bătrâni că toamna caldă și lungă înseamnă iarnă târzie.
Cel mai grav aspec din punct de vedere meteorologic – să recunoaștem că temperaturile ridicate și lipsa zăpezii sunt pe placul multora – îl reprezintă lipsa precipitațiilor. Deficitul de precipitații în România, și mai ales în Moldova, este în creștere.
