În mod evident, mai ales în ultima săptămână, ne-am săturat de ploaie. Doar că în timp ce unii, cei mai mulți, din sudul și vestul României, s-au săturat de ploaie adevărată, noi, cei din nord-estul Moldovei apusene și Basarabia ne-am săturat de ploile…anunțate la televizor. Spre exemplu, la Iași, dacă ne-am fi luat după grafica rubricilor meteo din această săptămână ar fi trebuit să băltim serios. În realitate, tot să fi fost vreo 2 mm de precipitații, în timp ce în sudul României, pe areale extinse, este depășită media multianuală a lunii mai ce abia a început. În Moldova putem vorbi ca fiind ieșite din secetă doar județele subcarpatice și regiunile situate la sud de o linie generală Roman-Cetatea Albă. La nord de această linie – cu toate ploile din aceste zile – rămâne secetă. Mai grav este că, odată ce vom trece de această perioadă instabilă, seceta poate căpăta proporții chiar în perioada cea mai importantă pentru culturile agricole.
La această situație au contribuit doi factori: o iarnă săracă în precipitații (valabilă în bună măsura la nivelul întregii țări) și o oarecare ,,neșansă” în privința poziționării Moldovei la ultimele episoade de pasaj ale ciclonilor mediteraneeni. În privința primului aspect, acesta este rezultatul direct al eficienței pluviometrice slabe a ciclonilor atlantici în regiunea noastră. Deși am avut o iarnă cu activitate ciclonică islandeză intensă, formațiunile frontale asociate ciclonilor atlantici nu reușesc să lase cantități însemnate de precipitații în regiunea țării noastre, mai ales în Moldova, situată la adăpostul orografic al Carpaților Orientali. Eficiența pluviometrică slabă a ciclonilor atlantici ar fi trebuit să fie suplinită de acțiunea ciclonilor mediteraneeni. Într-adevăr, precipitațiile mai importante pentru regiunea rămasă în secetă au provenit din două episoade de pasaj ale ciclonilor mediteraneeni din luna aprilie, dar acestea nu au fost suficient de intense pentru a compensa deficitul pluviometric acumulat în această regiune încă din vara anului trecut. În plus, nici ciclonul de altitudine din estul Europei (cel din ultimele zile), genul de formațiune barică ce lasă cantități mari de precipitații tocmai în regiunea noastră, a generat linii de convergență care s-au dezvoltat în Moldova, dar au atins stadiul de maturitate în celelalte regiuni ale țării. Neșansă, haos, trăsătură regională? Cu siguranță, toate la un loc.
Astfel de situații meteoclimatice explică, cel puțin parțial, realități sociale românești ce nu par să aibă legătura cu vremea. După război, anii 1945-1946 s-au caracterizat prin secetă intensă mai ales în Moldova, pe un model dinamic asemănător cu cel de acum. Basarabia primea o gravă lovitură la acea vreme din cauza foametei provocate de secetă, lovitură ce completa dezastrul social determinat de deportările în Gulagul sovietic. Din estul Moldovei apusene, mai ales din Botoșani, Iași, Vaslui, moldovenii mai puțin înstăriți și năpăstuiți de război (foarte firesc nu prea erudiți), încep să plece către alte regiuni neatinse de secetă și foamete. Așa se face că Marin Sorescu, copil fiind în Bulzeștii natali, era impresionat de țesăturile complicate ale covoarelor pe care moldovenii le vindeau în Oltenia în schimbul unui blid de mâncare. Alții, iau drumul Bucureștiului cu trenul și de aici se naște – cel mai probabil – păguboasa poveste a sârmei.
Astfel, cu o contribuție semnificativă din partea secetei, Moldova, regiunea cu iz mai occidental decât Valahia în secolul XIX, regiunea care dă Vechiului Regat pleiada de minți luminate din secolul XIX, regiunea ce contribuie la independența unui neam la 1877 prin morții pe care îi vedem cinstiți în toate cimitirele satelor moldovenești, regiunea în care România a continuat să existe în Primul Război Mondial și, mai ales, regiunea din care s-au jertfit cei mai mulți oameni pentru ca visul României Mari de la 1918 să devină posibil, tocmai această regiune cade într-un fel de dizgrație benignă (reflectată în glumițe și răutăți la nivelul vulgului) în percepția colectivă a românilor din alte regiuni. Dar asta doar în cazul persoanelor superficiale și fără educație despre vreme și vremuri.