Vremea din ultima săptămână pare să repete în fiecare zi scenariul din ziua precedentă. O atmosferă cu iz musonică pare să se fi instalat în cea mai mare parte a țării noastre(exceptând cazul comentat al nord-estului Moldovei), unde nu suntem tocmai obișnuiți cu înlănțuirea zilelor cu precipitații. Situația este cu atât mai bizară cu cât presiunea atmosferică de la sol indică mai degrabă condiții anticiclonale ce ar trebui să aducă o vreme stabilă și plăcută. Doar sinopticienii britanici mai chisați trasează niște linii de convergență în regiunea țării noastre ca indiciu că vremea are particularități locale ce trebuie explicate prin analiza altor materiale sinoptice decât harta sinoptică de la sol.
Pentru a explica vremea din aceste zile, în care situația de la sol nu prea poate explica mai nimic, trebuie să căutăm răspunsul în atmosfera înaltă, acolo unde putem observa chiar deasupra țării noastre un nucleu de aer rece(ciclon de altitudine, cut-off low) ce pare legat de vortexul de aer rece polar (fig. 2).
Tocmai acest nucleu de aer rece este responsabil pentru vremea din ultima săptămână. Desprins dintr-o undă scurtă de la latitudini mari cam acum o săptămână, acesta s-a deplasat sub influența curenților jet de altitudine (conjugat cu instalarea unui anticiclon de blocaj scandinav) și s-a instalat temeinic în regiunea țării noastre unde staționează de cca. 5 zile (fig.3 – faza III).
Mecanismul prin care nucleu de aer rece din altitudine întreține instabilitatea în regiunea țării noastre este destul de simplu. În primul rând, aerul rece din altitudine instabilizează troposfera prin creșterea gradientului termic vertical, cu atât mai mult cu cât soarele ce se apropie de maximul solstițial poate încălzi destul de eficient suprafața terestră în intervalele ce preced dezvoltarea norilor. În al doilea rând, nucleul de aer rece moștenește din vortexul polar de origine un turbion pozitiv (mișcare ciclonală) pe care îl transmite coloanei de aer troposferic de dedesubt. Această mișcare se transpune prin dezvoltarea liniilor de convergență la sol în lungul cărora apar norii convectivi. Cât timp aerul rece persistă în altitudine și vorticitatea pozitivă menține șansele de dezvoltare a liniilor de convergență de la sol vremea asta ar continua la nesfârșit. Un rol important îl are și umezeala atmosferică ce induce acest feed-back pozitiv. Regiunile în care a plouat dispun de rezerve de apă evaporabilă ce pot menține mișcările convective. În același fel, acolo unde nu a plouat (NE Moldovei), lipsa apei evaporabile inhibă dezvoltările convective chiar dacă dezechilibrele termice ar susține mișcările convective.
Din fericire, aerul rece din altitudine tinde să se consume, mai ales prin descendențele din cadrul dezvoltărilor convective, iar dinamica de altitudine iese din situația de blocaj, ceea ce face ca de joi,12.05, nucleul de aer rece remanent să fie preluat în circulația zonală. Până atunci instabilitatea continuă. Ultima regiune pe care nucleul de aer rece o părăsește este Moldova și, de aceea, în această regiune se vor concentra manifestările convective în ultima sa fază de manifestare. Aici chiar e nevoie de ele.
În perioada interbelică E.Otetelișanu vorbea de un muson atlantic ce se instalează în Europa spre sfârșitul primăverii pe fondul avansului dorsalei anticiclonului azoric în interiorul continentului și explica astfel maximul pluviometric anual înregistrat în lunile mai și iunie în țara noastră. Era un timp în care școala norvegiană bazată pe teroria fronturilor atmosferice făcea legea în materie de prognoză, neexistând materiale de altitudine care să explice perioadele foarte ploioase din condiții anticiclonale la sol. E foarte probabil ca referirea la muson să fi fost inspirată tocmai de intervale precum cel pe care am încercat să îl interpretăm aici. De altfel, astfel de perioade aduc un aport pluviometric consistent (dacă nu cel mai consistent) la nivelul României fără ca la sol să vedem urmă de front atmosferic.