Ultima săptămână din primăvara calendaristică a acestui an s-a caracterizat printr-o vreme rece în bună parte a Europei, cu temperaturi medii ce s-au situat cu 1…3°C, iar prin sudul Norvegiei și, local, prin Suedia, nordul Germaniei, cât și prin Serbia, chiar și cu 3…5°C sub normele climatologice (1981-2010) specifice acestui interval menționat.
Aceste valori termice modeste pentru un final de mai au fost rezultatul unui cuplaj baric constituit între anticiclonul Azoric, acesta a preferat regiunile sud-vestice și, ulterior, o avansare ușoară către cele central-sud-vestice, și ariile depresionare atlantice, acestea din urmă s-au infiltrat în interiorul continentului prin zona constituită de nordul Arh. Britanic-sudul Suediei. Acest context baric a dus la o circulație atmosferică predominant nord-nord-vestică, pe această cale fiind advectat și aer rece, polar-maritim.
Vreme ceva mai caldă a fost o caracteristiscă pentru regiunile de sud-vest, aici abaterile termice pozitive au fost de 2…4°C, cât și pentru cele din estul extrem, în această ultimă regiune, aceste abateri pozitive au fost ceva mai ponderate, de numai 1…2°C. Vremea caldă din sud-vestul Europei a fost asociată situării acestei regiuni în sectorul cald al sistemului anticiclonic amintit ceva mai devreme, circulația maselor de aer predominant din sector sud-sud-estic, la toate acestea s-a adăugat și un grad ridicat al insolației care a contribuit la înregistrarea unor maxime de peste 35…36°C prin sud-vestul Spaniei.
Aerul cald din estul continentului s-a datorat, categoric, tot unei circulații din sector sudic, însă acesta pe fondul situării regunii în sectorul cald al depresiunilor atlantice ce și-au croit drum până în regiunile centrale ale Europei. De menționat că în această ultimă regiune, asaltul aerului cald a fost mai intens în primele 1-2 zile ale intervalului cât și în ultimele două ale acestuia, restul fiind caracterizat de intruzini de aer rece, singuele zone rămase neatinse de acestea fiind cele din partea central-estică și de sud-est ale Rusiei europene.
Precipitațiile, în strânsă legătură cu sistemele depresionare atlantice menționate, au preferat regiunile de nord-vest cât și cele centrale, mai ales cele central-estice, în toate acestea fiind înregistrate cantități de precipitații ce au cumulat 50…120 l/mp/7 zile. De remarcat că în regiunile central-sud-estice și central-estice ale Europei, pe fondul unui aer cald preexistent, manifestările instabilității au fost violente, aceasta fiind materializată prin frecvente descărcări electrice, cantități de apă importante cantitativ într-un interval de timp scurt (20-60 minute), grindină de medii și mari dimensiuni, vânt ce a luat și aspect de vijelie. Această salbă de sisteme depresionare ce a ajuns în centrul Europei, a atins și nordul Mării Adriatice, motiv în care aceste sisteme depresionare s-au mai regenerat, această cauză fiind și motivul precipitațiilor abundente din nord-vestul Balcanilor cât și răcirea accentuată ce s-a produs în zilele de 26-28 mai 2015, răcire care, de altfel, s-a resimțit și la noi, mai ales în regiunile intracarpatice.
În rest, așa cum arată și materialul preluat de pe NOAA, cantitățile de precipitații au fost deficitare, sub 10l/mp sau chiar inexistente prin Peninsula Iberică, sudul Franței, sudul R. Moldova și chiar prin partea de sud a Finlandei și nordul Estoniei.
În concluzie, primăvara calendaristică a lui 2015 s-a încheiat pe un fond de vreme rece și cu precipitații mai însemnate cantitativ prin nord-vestul și centrul Europei iar nuanțele de vară timpurie s-au păstrat prin regiunile sud-vetice cât și prin cele din estul Europei.