În ciuda faptului că se preconiza un debut în forță al iernii pe meleagurile bătrânului continent, ultimul model, cu distribuția anomaliilor termice pentru ultima săptămână arată o vreme ce aduce mai mult cu o vreme demnă de mijloc de martie și nicidecum pentru un mijloc de decembrie.
Conform acestui material întregul continent european s-a caracterizat prin valori medii de temperatură ce s-au situat cu 1…3°C peste medie în centrul, vestul și sudul acestuia, urmând ca estul și regiunile central-sud-estice ale continentului să fie de-a dreptul „fierbinți” pentru cea de-a doua decadă de decembrie, aici, valorile termice fiind cu 5…8°C peste normele climatologice aferente acestei perioade.
Această vreme caldă s-a datorat unui cuplaj baric clasic constituit între ariile depresionare de natură atlantică ce au activat în forță peste nord-vestul Europei de pe 8-11 decembrie și ariile anticiclonice azorice ce s-au extins către est, ce au ocupat regiunile sudice și sud-estice ale bătrânului continent. Acest context baric a favorizat o circulație predominant vestică-sud-vestică, aceasta a antrenant și un aer cald și mai umed dinspre Atlantic.
Precipitațiile, în strânsă legătură cu ariile barice depresionare, au preferat regiunile nord-vestice și vestice ale Europei, în toate aceste regiuni s-a putut vorbi de cantități de precipitații ce au însumat în cele 7 zile cca. 50…125l/mp, iar în regiunile deluroase și montane din sud-vestul Peninsulei Scandinave, peste 150l/mp.
Restul continentului s-a caracterizat prin cantități modeste de precipitații, sub 5l/mp, iar în regiunile sud-estice acestea au fost chiar inexistente. De asemenea, cantități reduse de precipitații și în regiunile nord-estice și estice ale Scandinavei.
Pe ansamblu, o săptămână caldă ce a amintit, mai degrabă, de zile demne de mijloc de martie, și nicidecum pentru mijloc de decembrie, așa cum arată calendarul. Precipitațiile au preferat regiunile vestice și nord-vestice ale Europei, în rest, acestea au fost reduse cantitativ sau chiar inexistente.