10 august 1951 rămâne în continuare pentru cunoscători, în ciuda asalturilor încălzirii globale, ziua în care s-a înregistrat cea mai mare ridicată temperatură a aerului în condiții clasice de adăpost meteorologic din România – La Râmnicelu, jud. Brăila.
De altfel, a doua decadă a lunii august, ca efect al inerției termice la nivel emisferic, reprezintă încă o perioadă propice pentru valorile maxime anuale la nivelul țării noastre, deși ne aflăm la aproape două luni de la solstițiul de vară. Nu întâmplător, așadar, în aceste zile ne confruntăm cu cel mai important val de căldură al verii.
E demn de precizat în acest context că exprimările din unele rubrici meteo care ne spun că temperaturile sunt cu X grade C față de normalul perioadei sunt oarecum hilare.
Trebuie să subliniem că în miezul verii producerea unui astfel de val de căldură este cât se poate de normală pentru teritoriul României, cu atât mai mult cu cât maximele par să nu depășească 40°C nici în cele mai calde puncte din țară. Referitor la contextul baric în care se produce acest val de căldură, nu este deloc întâmplător că acesta este practic identic cu cel din 1951. Pe scurt, un ciclon islandez foarte puternic dezvoltat pentru anotimpul de vară și avansat spre Marea Norvegiei, ciclon suprapus peste un talveg de aer rece în altitudine ce ocupă aproape tot nord-vestul continentului european.
În estul continentului, în compensație pentru talvegul de aer rece din nord-vestul continentului, se extinde o dorsală de aer cald, care se prelungește spre nord, aspirată fiind în partea anterioară a ciclonului islandez. Mai mereu, această dorsală intersectează teritoriul României și se suprapune peste un câmp baric foarte lax, cu un gradient baric foarte redus (cred că tocmai constatați că vântul nu bate mai deloc, ceea ce accentuează senzația de disconfort termic).
Trebuie să menționăm că acesta este contextul baric tipic pentru producerea valurilor de căldură pe parcursul verii în țara noastră.
*Articol in memoriam Lect. dr. Iulian Cătălin Stângă, coleg și prieten dipărut prematur la numai 36 de ani, unul dintre puținii oameni care mi-au apreciat public ideile legate de dinamica atmosferică la nivelul României.