Ajungem încetul cu încetul la finalul iernii calendaristice 2013-2014 şi constatăm că din punct de vedere meteorologic iarna aproape că a lipsit, singura perioadă caracterizată de iarnă autentică fiind cea de la final de ianuarie şi început de februarie, aceasta a salvat, să-i spunem aşa, onoarea acestei sezon hivernal.
Excepţie de la regula generală din această iarnă nu a făcut nici săptămâna precedentă, aceasta fiind caracterizată de valori termice cu mult peste mediile perioadei în cea mai mare parte a Europei, lucru ce se observă şi pe materialul cu anomaliile termice preluat după NOAA. Conform acestuia, nord-estul, nordul, estul şi sud-estul continentului european a avut parte de valori medii de temperatură situate cu 6…9°C, iar prin Finlanda şi sud-estul Bulgariei se disting şi arii caracterizate de valori medii de temperatură ce depăşesc şi cu 9…12°C valorile termice obişnuite pentru mijloc de februarie.
În centrul şi sudul Europei, mediile termice din intervalul de faţă au fost cu 4…6°C peste cele obişnuite, urmând ca prin vestul extrem acestea să fie apropiate de mediile climatologice multianuale pentru perioada de faţă.
Aşa cum ne-am obişnuit în cursul acestei ierni, Atlanticul de Nord a fost foarte activ, lucru ce s-a materializat şi prin generarea, în medie, a câte două depresiuni pe săptămână iar regiunile estice şi sud-estice ale continentului fiind protejate de activităţile depresionare din vest de ariile anticiclonice ce au ocupat areale destul de extinse.
Nici ultima săptămână nu a făcut excepţie de la această regulă, condiţii în care peste vestul şi nord-vestul continentului nostru au activat depresiuni islandeze ce au afectat destul de grav, îndeosebi Arh. Britanic, NV Franţei şi SV Scandinavei. De asemenea, activitate depresionară intensă şi în bazinul central al Mării Mediterane. În schimb, centrul, estul şi chiar sud-estul Europei au fost sub incidenţa unor vaste arii anticiclonice.
Cu această distribuţie barică amintită ceva mai sus, circulaţia generală a maselor de aer la nivel european a fost din sector predominant sudic, acestea au antrenat şi un aer cald dinspre regiunile nordice ale Africii.
Cu toate acestea, peste estul României şi R. Moldova se observă un areal caracterizat de valori termice ce au fost doar cu 1…3°C peste mediile perioadei, acest lucru s-a datorat existenţei stratului de zăpadă. Topirea acestuia se realizează cu un consum de căldură iar vaporii de apă rezultaţi din topirea zăpezii au contribuit la formarea ceţii şi a norilor stratiformi care au tăiat din avântul temperaturilor maxime şi au imprimat un aspect apăsător vremii.
Precipitaţiile, în strânsă legătură cu ariile depresionare amintite ceva mai devreme, au preferat regiunile vestice şi sudice ale Europei. În toate aceste regiuni s-a putut vorbi de cantităţi de apă ce au ajuns şi la 30…100l/mp în decursul celor 7 zile.
În centrul şi sudul Italiei s-au înregistrat cantităţi de apă cu mult peste cele amintite anterior, şi anume, 200…250l/mp/7 zile în centrul ţării şi chiar peste 350…400l/mp/7 zile în sud, îndeosebi în Calabria.
În restul Europei cantităţile de apă au fost apropiate de normal cu tendinţe deficitare în cea mai mare parte a Scandinavei (excepţie, sud-vestul acesteia) cât şi prin sud-estul continentului european.
Ne apropiem de primăvara calendaristică, însă din punct de vedere meteorologic, aceasta a venit de mai bine de 10 zile în cea mai mare parte a Europei. De la această regulă nu a făcut excepţie nici ultima săptămână.