Conform imaginii de mai jos, şi acest interval s-a caracterizat printr-o vreme caldă, pe alocuri, chiar deosebit de caldă, în toată jumătatea de est a Europei. Aşa cum se poate observa, în această parte a continentului s-a putut vorbi de temperaturi medii cu 3…6˚C, iar prin sud-vestul Ucrainei şi nord-estul Rep. Moldova, şi cu 7…9˚C, peste normalul climatic al perioadei.
Această vreme caldă din partea estică a Europei a fost generată de existenţa peste estul şi chiar sud-estul extrem al acesteia a unui vast areal anticiclonic cât şi a unui areal depresionar generat în bazinul central al Mării Mediterane. Cu această distribuţie barică, estul Europei a beneficiat de o circulaţie din sector sud-sud-estic, aceasta a transportat un aer cald dinspre estul Mării Mediterane şi chiar dinspre nordul Africii.
În schimb, jumătatea vestică a continentului a fost caracterizată de temperaturi scăzute, acestea au fost, în medie, cu 2…4˚C, iar prin sudul Franţei şi cea mai mare parte a Spaniei, şi cu 4…6˚C. În aceste regiuni s-a putut vorbi de primele manifestări ale iernii.
Acest debut timpuriu al iernii din vestul Europei a fost asociat existenţei acelui areal depresionar mediteraneean amintit, dar şi a unui areal depresionar situat pe centrul şi nordul Scandinavei, şi extinderea către nord, paralel cu ţărmurile vestice ale continentului, a maximului baric azoric. Această configuraţie termobarică a dus la o circulaţie nordică, aceasta a transportat şi un aer rece, polar-maritim dinspre regiunile nordice ale Atlanticului.
Acest val de aer rece a reuşit să treacă şi la sud de bazinul vestic al Mării Mediterane (sector situat în partea posterioară, rece a acelui areal depresionar mediteraneean amintit) în zona nord-nord-vestică a Africii (Maroc şi Algeria-se poate observa puţin în baza imaginii de faţă), şi aici s-a putut vorbi de temperaturi medii cu 4…6˚C sub mediile perioadei.
Pluviometric, acest interval s-a caracterizat prin cantităţi reduse de apă în majoritatea zonelor de pe continent, condiţii în care acestea dacă au atins şi depăşit uşor 10 l/mp în decurs de 7 zile.
Singurul areal care se evidenţiază prin cantităţi importante de precipitaţii e cel aferent bazinului central al Mării Mediterane. Aici, cantităţile au atins şi depăşit, pe arii extinse, 50…100l/mp/7 zile iar în zonele deluroase şi montane din estul Munţiilor Pirinei, Alpi şi Dinarici, chiar şi peste 120l/mp/7 zile.
Acest areal depresionar mediteraneean care a generat aceste cantităţi importante de apă a fost unul cvasistationar, această caracteristică fiindu-i atribuită de existenţa ariilor anticiclonice ce au guvernat împrejurimile, ce l-au forţat să staţioneze în partea centrală a Mediteranei. D-abia spre finalul intervalului, acest sistem depresionar a reuşit a se deplasa, mai întâi, uşor către nord (motivul ninsorilor abundente din zona Alpilor), după care şi-a început migrarea normală către nord-est, motiv pentru care, de sâmbătă, şi zona geografică a României a fost cuprinsă de ploi mai importante cantitativ, asta după o perioadă lungă fără precipitaţii importante cantitativ.
Aşa cum s-a văzut, intervalul de faţă a adus o simetrie meteo la nivel european, şi anume, o vreme caldă şi blândă pentru această perioadă în est şi de iarnă serioasă în vest. Pe lângă aceasta, în bazinul central al Mării Mediterane au fost şi cantităţi importante de apă.