5.XI.2013, ora 23: 16˚C la Iași. Cam 10 grade peste iluzoria medie climatică a acestei perioade. Excesiv de cald, nu numai față de ce ar trebui să se întâmple în această perioadă din an, dar și față de începutul lunii octombrie în care am avut zile cu maxime sub minimele din aceste zile. În mod cert însă, un mare contrast față de scenariile care trâmbițau o iarnă cu iz pleistocen.
Plecând de la actuala situație din punct de vedere termic la nivel emisferic, încercăm aici să vedem care ar putea fi scenariile prin care să trecem de la această vară tomnatecă la o instalare, chiar și pasageră, a iernii. Din start, cel puțin pentru următoarele 10 zile acest lucru este aproape exclus. Masele de aer rece care ar putea aduce această trecere se află la distanță mare față de teritoriul României. La nivelul Emisferei Nordice există acum două nuclee de aer rece care ar putea, ipotetic, să conducă la o răcire accentuată la nivel european dacă și-ar putea găsi loc spre inima bătrânului continent. Primul este cel situat în regiunea Groenlandei, al doilea în nordul Siberiei și Extremul Orient. Pentru ca aerul din aceste regiuni să își croiască drum spre Europa este necesară o anumită poziționare a centrilor barici pe scena sinoptică europeană, poziționare de care cel puțin pentru moment suntem foarte departe. Pentru ca aerul groenlandez să ajungă în România ar trebui ca centrul anticilonului Azorelor să se deplaseze spre nord față de poziția actuală, iar depresiunea Islandeză să fie împinsă către Scandinavia. În felul acesta cele două formațiuni barice vor putea prelua aerul groenlandez din aria de origine și îl vor trimite pe advecții polare către centrul Europei.
Mai degrabă sau mai târziu, acesta este cel mai posibil scenariu pentru producerea primului val de frig al acestui sezon rece. Este însă mai posibil ca pe acest tipar să apară răciri pasagere ce vor aduce vremea din următorul interval la așa-numitul ,,normal” al perioadei. Al doilea scenariu este mult mai puțin probabil. El presupune transportul aerului rece prezent acum în nordul Siberiei pe distanță de mii de km până în inima continentului nostru. Numai un anticiclon Siberian extrem de dezvoltat și deplasat cu centrul peste NE Europei ar putea conduce la așa ceva, situație pur ipotetică în condițiile în care acest anticiclon se află acum în nordul continentului asiatic, acolo unde s-a retras din fața unei depresiuni Islandeze extrem de extinse la nivel euro-atlantic.
Această fantezie rămâne capriciul celei de a doua jumătăți a iernii. Menționăm însă că acest început cald de noiembrie nu exclude nicicum o iarnă grea. Deopotrivă, nici nu o confirmă. Interesant este că ultimele două ierni (considerate pe asamblu destul de reci pentru Moldova) au fost precedate de intervale foarte calde la început de noiembrie 2011 și noiembrie 2012