Conform imaginii de mai jos, cu distribuţia anomaliilor termice la nivelul Europei (sursa: NOAA), se poate observa că aproape întreaga Europă e caracterizată de valori medii de temperatură situate, în general, cu 1…3˚C, local, prin sudul şi sud-vestul acesteia, şi cu 3…5˚C peste mediile climatologice obişnuite pentru octombrie.
Singura arie caracterizată de valori termice apropiate de normalul perioadei e cea aferentă sud-estui Europei, ba mai mult, prin vestul Turciei se pot observa şi areale caracterizate de temperaturi medii situate uşor sub medie, cu 1…2˚C.
Acest octombrie mai cald decât în mod obişnuit la nivelul Europei a rezultat din puternica activitate depresionară ce s-a manifestat în partea nordică şi centrală a Atlanticului de Nord, acestea au afectat nord-vestul şi nordul continentului, şi ariile de înaltă presiune (anticicloni), acestea din urmă au afectat, la început, estul, partea central-estică şi central-sud-estică, iar din a doua parte a lunii, şi cea mai mare parte a Balcanilor, Italia şi Spania. În aceste condiţii termobarice generale amintite, continentul european a fost expus unei circulaţii predominant din sector sud-vestic, circulaţie ce a antrenat şi un aer cald, dinspre regiunile nord-vestice ale Africii.
Aşadar, prima parte a lunii a fost caracterizată de o vreme deosebit de caldă în sud-vestul şi vestul Europei, aici se putea vorbi şi de maxime de peste 25…26˚C în Franţa şi sudul Regatului Unit şi peste 32…33˚C în sudul şi centrul Spaniei. După finalul primei decade a lunii octombrie, aerul cald s-a extins şi către regiunile centrale şi de răsărit ale Europei, perioadă în care, şi aici, termometrele au indicat temperaturi de peste 24…26˚C.
Sud-estul Europei e caracterizat de un regim termic apropiat de normal, fiindcă aerul cald ce a urmat după finalul primei decade a lunii a reuşit, practic, să anuleze anomalia termică negativă destul de evidentă din primele 5-8 zile ale primei decade. Se ştie foarte bine despre valul de aer foarte rece ce a învăluit sud-estul şi regiunile central-sud-estice extreme la începutul lunii octombrie 2013.
Pluviometric, din ce se poate observa pe imaginea de mai jos, luna octombrie s-a caracterizat ca fiind o lună predominant secetoasă în cea mai mare parte din partea central-estică, estul, sudul (îndeosebi vestul Balcanilor, centrul Italiei şi coasta estică a Spaniei). În toate aceste regiuni, cantitatea medie de precipitaţii a fost cu 50 până la 75% sub media perioadei. De asemenea, cantităţi modeste de precipitaţii au fost şi în regiunile nordice (25-50%).
Arealele caracterizate de cantităţi excedentare sunt cele din nord-vest, aici fiind înregistrate cantităţi de precipitaţii şi cu 50-70% peste mediile climatologice. Răspunzător pentru aceste cantităţi a fost intensa activitate depresionară din Atlanticul de Nord de după 10 octombrie şi până la finalul lunii.
Un alt areal caracterizat de cantităţi însemnate de apă e descris de jumătatea sudică a României. Aici, cantităţile medii de precipitaţii sunt şi cu 50-70% peste medie. Ce e cel mai important e faptul că acestea s-au înregistrat în două episoade şi anume: primul, pe 1-2 octombrie, atunci cel mai afectat a fost sud-estul ţării şi al doilea, pe 15-17 octombrie, de această dată, cele mai afectate regiuni au fost Oltenia şi vestul Munteniei. Aceste precipitaţii au fost generate de către depresiunile mediteraneene. Aceste anomalii din jumătatea sudică a României ies cu atât mai bine în evidenţă fiindcă luna octombrie e caracterizată ca fiind cea mai săracă lună în precipitaţii din cursul întregului an.
Areale izolate caracterizate de cantităţi mai importante de apă sunt observabile prin vestul Turciei, sudul extrem al Greciei cât şi zona Munţilor Alpi.
În ansamblu, aproape întreaga Europă a fost caracterizată de un octombrie mai cald decât în mod obişnuit, cu excepţia regiunilor sud-estice. Precipitaţiile au fost modeste în cea mai mare parte a continentului, cu exepţia regiunilor nord-vestice şi de vest, cât şi jumătăţii sudice a României.