Am intrat binişor în iarna calendaristică, însă anotimpul în cauză nu îşi face simţită prezenţa decât firav în regiunile montane la peste 1000 m. La Iaşi, temperatura medie a primei decade a lunii decembrie a fost de 4,6ºC, valoare normală…pentru mijlocul lui noiembrie. Situaţia este asemănătoare în cea mai mare parte a continentului european.
Vremea nu se schimbă nici în următoarea săptămână, pentru că nici condiţiile sinoptice nu se schimbă radical la nivel continental. Cicloni atlantici mobili se deplasează cu centrul lor din regiunea Islandei, prin nordul Arhipelagului Britanic, spre Peninsula Scandinavă. Dezvoltarea lor este impresionantă, presiunea în centru fiind echivalentă uraganelor, iar vitezele vântului depăşesc frecvent 150 km/h în primele regiuni de uscat ce le ies în cale (Scoţia, Norvegia). Vitezele mari ale vântului – pe lângă problemele pe care le provoacă – reprezintă şi un indiciu pentru puterea cu care sunt transportate masele de aer cald, atlantic, în interiorul continentului. Astfel, izoterma de iarnă, cea de 0ºC, este împinsă către extremităţile nordice şi nord-estice ale continentului. Aspectul pozitiv al acestei perioade, mai ales pentru România, îl constituie şansele mai mari de precipitaţii, dar ninsorile, atât de cântate la mall sau în hipermaketuri, rămân rezervate doar regiunilor montane.
Cauza aceste situaţii o constituie aşadar circulaţia vestică, extrem de activă, indusă de intrarea Oscilaţiei Nord-Atlantice în fază pozitivă începând cu ultima parte a lunii noiembrie. În ultima decadă a acestei luni prognozele indică o răcire apreciabilă, dar nu impresionantă, ce va aduce vremea la normal. În cazul în care prognozele nu se verifică vom asista cu siguranţă la cel mai cald decembrie din ultimul deceniu.