Încălzirea ce ne așteaptă în zilele de Crăciun va da naștere probabil la multe comentarii referitoare la caracterul anormal al vremii pentru această perioadă. Merită așadar să vedem care ar fi această normalitate. În acest sens aruncăm o privirea asupra caracteristicilor climatice ale acestei perioade așa cum rezultă din analiza datelor medii de temperatură de la Iași din perioada 1961-2011. Prin poziția sa centrală în cadrul provinciei istorice, datele de la Iași pot fi considerate reprezentative pentru întreaga Moldovă.
Luna decembrie este prima lună de iarnă calendaristică și cea mai puțin rece dintre toate cele 3. În această lună temperaturile tind în general să scadă spre minimul din ianuarie. Scăderea nu este în nici un caz continuă, fiind întreruptă de perioade de creștere a temperaturii. Pe baza evoluției temperaturii medii diurne din luna decembrie pe perioada 1961-2011 putem constata existența unei perioade de răcire destul de bine conturată între Sfântul Nicolae și Ajunul Crăciunului (temperaturile zilnice scad de la 1˚C la -2,5˚C) și una de încălzire din prima zi de Crăciun până la Anul Nou (perioadă în care temperaturile zilnice cresc de la -2,5˚C la -0,5˚C, în ciuda sincopei din zilele de 27 și 28). În concluzie, nimic nu pare mai firesc pentru prima zi de Crăciun decât încălzirea vremii. Interesant este că această perioadă de încălzire nu caracterizează doar Moldova, ci întreaga Europă Centrală. În Germania, spre exemplu, această perioadă de încălzire poartă denumirea deWeihnachtstauwetter (Dezghețul de Crăciun) și se produce cu o oarecare regularitate anuală între 24 și 29 decembrie. Cauza acestei încălziri o reprezintă de cele mai multe ori advecții masive de aer cald dinspre regiunile subtropicale sub acțiunea ciclonilor atlantici extrem de activi.
Această realitate climatică face ca zilele de Crăciun să fie mai degrabă ,,mai calde decât normalul perioadei”. Astfel, din cei 51 de ani de observație în numai 22 de ani temperatura medie a celor 3 zile de Crăciun s-au situat sub media lor multianuală. Așadar, cel mai frecvent (57% din ani) de Crăciun e cald, în cei mai calzi ani din acest punct de vedere înregistrându-se temperaturi medii diurne de 5-6˚C (1964, 1967, 1981, 1983, 1993). În schimb, anii cu zile foarte reci de Crăciun sunt mai rari însă atunci când se produc sunt șanse ceva mai mari ca abaterile negative să conducă la temperaturi medii diurne de -10˚C (1961, 1986, 1996, 1998, 2002).
Ideea Crăciunului autentic, cu multă zăpadă și foarte rece nu prea se potrivește așadar cu realitatea climatică. Poate fi vorba de o imagine ce era specifică secolelor anterioare?! Posibil. Mai poate fi însă și puterea de impresionare a memoriei pe care o deține o perioadă rece din unul din anii copilăriei. Spre exemplu, copiii de acum nu vor putea uita troienele prin care se luptau să ajungă la serbarea unde aveau programată întălnirea cu Moș Crăciun în acest an. Chiar dacă vor avea parte de mult mai multe ierni calde în ceilalți ani ai copilăriei, ajunși mari, în zilele de Crăciun ce pot fi în mulți ani calde prima dată le va apărea în minte zilele de iarnă ce au premers Crăciunul 2012.
Dacă ne mai gândim că la Bethleem temperaturile medii zilnice la nivel multianual pentru această perioadă sunt de cca. +10˚C, ne dăm seama că vremea chiar nu contează în această perioadă.
Crăciun fericit tuturor!
Lucian Sfîcă/Ilie Nicolae