Deoarece discuţia devine din ce în ce mai prezentă în mass-media, ne propunem să prezentăm în articolul de faţă condiţiile sinoptice care ar putea conduce la inundaţii în momentul în care stratul de zăpadă se va topi. Inundaţiile de primăvară nu ar constitui un lucru extraordinar pentru România şi de-a lungul timpului acestea au pus foarte mari probleme, inundaţiile din anii ’70 fiind reprezentative din punctul acesta de vedere. Mai degrabă inundaţiile-fulger (ex. Dorohoi, iunie 2010) reprezintă un element de oarecare noutate pentru ţara noastră.
Premise. Din fericire, ninsorile din ultima lună vin după o jumătate de an extrem de secetoasă, astfel încât, dacă toată apa din zăpada s-ar infiltra în sol, la începutul primăverii rezerva de apă ar fi optimă pentru noul an agricol. Moldova reprezenta înainte de ninsori regiunea din ţară, şi chiar de pe continent, cu cea mai redusă rezervă de apă în sol, aşa că acest strat de zăpadă ar putea constitui o adevărată mană cerească. Aşadar, înainte de a ne panica, ar trebui să ne bucurăm.
Un alt motiv de optimism l-ar putea constitui faptul că pentru o săptămână nu vom asista la o încălzire bruscă a vremii şi nici nu se vor mai produce precipitaţii însemnate cantitativ, ceea ce într-o ţară normală ar reprezenta un răgaz de timp suficient pentru a scoate pe câmp cât mai multă zăpadă din satele troienite. În condiţiile în care acum nu se acţionează, nepăsarea va avea un rol mai mare în producerea unui posibil dezastru decât contextul meteorologic.
În acelaşi timp, există şi condiţii care pot favoriza producerea inundaţiilor. Pentru Moldova, un prim aspect de acest gen îl constituie faptul că sub stratul de zăpadă solul este îngheţat pe cel puţin jumătate de metru (conform Serviciului Meteorologic de Stat din Republica Moldova), ceea ce va bloca infiltrarea apei în sol atunci când zăpadă se va topi. Apoi, toate râurile sunt acoperite cu pod de gheaţă foarte bine dezvoltat ce se va dezintegra cu o oarecare întârziere faţă de încălzirea vremii, iar acest lucru va duce la suprapunerea zăpoarelor peste apele mari provenite din topirea zăpezii.
Aşadar, de la extaz agricol la agonie hidrologică nu e decât un pas. Pas ce depinde în mare măsură de modul în care se va produce încălzirea vremii. Suntem prin urmare la discreţia circulaţiei atmosferice iar sub acest aspect, în regiunea României, primăvara, încălzirea se produce fie pe circulaţie sudică, ce transoprtă aer tropical dinspre Mediterana şi nordul Africii, fie pe circulaţie vestică, ce transportă aer cald dinspre ocean. Prima variantă susţine scenariul negativ despre care vom vorbi, a doua variantă susţine – cu mici detalii – scenariul pozitiv.
Scenariul negativ. Acest scenariu are acum mai degrabă argumente de ordin climatic, prin analogie cu modul în care s-a produs trecerea de la iarnă la primăvară în ultimii ani. De aceea, trecerea bruscă de la palton la tricou, cu care ne-am cam obişnuit la început de primăvară, ar fi bine să nu se respecte în acest an. Vom reda în continuare un posibil context sinoptic, cât mai reprezentativ, ce poate susţine acest scenariu:
-anticiclon Siberian retras dar stabil în estul Europei ce poate bloca pasajul spre est al ciclonilor mediteraneeni sau chiar atlantici;
-ciclon mediteranean (în talveg al depresiunii islandeze sau izolat) ce rămâne blocat cu centrul baric în vestul Peninsulei Balcanice astfel încât România să rămână pe o perioadă mare de timp (5-7 zile) în sectorul cald al ciclonului, ceea ce va face ca temperaturile să se menţină pozitive pe tot parcursul zilei, iar maximele să depăşească 10°C, determinând topirea continuă a zăpezii.
-sistemul frontal al ciclonului să fie foarte bine dezvoltat şi să determine precipitaţii lichide însemnate cantitativ pe areale extinse până în stadiul de ciclon oclus peste România. Producerea simultană a precipitaţiilor lichide cu încălzirea bruscă a vremii reprezintă scenariul negativ extrem deoarece ploaia topeşte mai rapid zăpada decât aerul cald.
Acest scenariu se poate produce şi în cazul în care locul ciclonului mediteranean este preluat de un ciclon atlantic. În asemenea condiţii s-a produs încălzirea masivă din a doua decadă a lunii martie din anul trecut (a se vede articolul de pe acest site din 12.03.2011). Putem discuta deopotrivă de mai multe variante ale acestui scenariu ce pot cuprinde: circulaţie sudică în regim anticiclonal; advecţii sudice repetate în condiţii de pasaj al ciclonilor mediteraneeni, regim anticiclonal instalat după o perioadă de advecţie sudică etc.
Scenariul pozitiv. Acest scenariu pare să fie susţinut, cel puţin până spre 25 februarie, de evualările modelelor de prognoză ce indică temperaturi ce se vor situa în jurul valorilor medii climatice ale perioadei. Circulaţia vestică de intensitate moderată ar putea susţine astfel de condiţii pe o perioadă mare de timp. Pentru acest scenariu contextul sinoptic ideal ar fi:
-dispariţia de la nivelul continentului a anticiclonului Siberian, fapt ce poate să lase loc liber deplasării ciclonilor mobili islandezi spre estul Europei;
-anticiclonul Azorelor bine dezvoltat, extins către sudul Europei, care să blocheze astfel activitatea ciclonală peste Mediterana;
-depresiune islandeză activă din care se deplasează succesiv cicloni către continent, cicloni ce determină alternativ încălzirea şi răcirea vremii în regiunile pe care le traversează. În acest fel, temperaturilor pot fi pozitive ziua şi negative noaptea, ceea ce provoacă topirea discontinuă a zăpezii.
Circulaţia vestică de acest tip este frecvent întâlnită primăvara (un exemplu concret găsim tot în luna martie a anului trecut: articolul din 18.03.2011 de pe acest site).
În această situaţie dinamică putem asista însă la variante care să ,,negativizeze” scenariul. Spre exemplu, un anticiclon al Azorelor (prea) puternic dezvoltat poate determina o advecţie intensă de aer cald atlantic de la latitudini subtropicale până la la nivelul României, determinând încălzirea vremii pe perioadă lungă de timp. Deopotrivă, o circulaţie vestică foarte intensă ar putea determina advecţii scurte dar intense de aer cald în sectorul cald al ciclonilor atlantici, asociate cu precipitaţii însemnate cantitativ.
Precizăm că acestea sunt doar nişte scenarii model, fără pretenţia de a epuiza toate variantele posibile. De aceea, măsurile de prevenire ar trebui să aibă întâietate. În satele troienite avem două posibilităţi: scoatem zăpada pe câmp acum sau apa din case atunci când temperaturile maximele devin pozitive. Ba mai mult, topirea lentă a zăpezii (scenariu pozitiv, teoretic) ar face ca apa să se infiltreze foarte bine în….pereţii caselor. De administraţie înţeleaptă avem nevoie acum. Avem?!