Din punct de vedere meteo-climatic data de 1 aprilie reprezintă începutul oficial al semestrului cald. Prin urmare, un moment potrivit pentru un bilanţ succint al iernii 2010-2011 la nivel european, pe baza datelor NOAA. O iarnă atipică pentru ultimul deceniu, normală pentru ultimii 30 de ani şi banală pentru ultimul secol. Câteva detalii… Sub aspectul valorilor medii de temperatură se remarcă:- abateri pozitive reduse localizate în extremitatea sudică şi sud-estică a continentului (Peninsula Balcanică şi extrmitatea sudică a Peninsulei Iberice);- abateri negative predominante în partea central-nordică a continentului, polul abaterilor negative – 5ºC sub medie – fiind Marea Baltică, mare pe care s-a dezvoltat cea mai extinsă banchiză de după iarna 1985-1986. Sub aspect pluviometric:- exces pluviometric pe areale relative restrânse din estul continentului, Peninsula Iberică şi nordul Peninsulei Italice;- deficit pluviometric pe areale extinse atât în partea cetral-sudică (Panonia, Catalonia), dar mai ales în Scandinavia şi Finlanda. Principalii factori ce au condus la aceste caracteristici ale iernii au fost faza negativă prelungită a Oscilaţiei Nord-Atlantice (http://en.wikipedia.org/wiki/North_Atlantic_oscillation) şi frecvenţa mare a formaţiunilor anticiclonale în regiunile centrale ale continentului.
În ceea ce priveşte România costatăm contrastul termic între regiunile extracarpatice – mai reci – şi cele intracarpatice – mai calde – pe fondul frecvenţei ridicate a maselor de aer de origine continentală, reci, a căror acţiune a fost limitată frecvent la regiunile din estul şi sudul ţării de către lanţul carpatic. Şi sub aspect pluviometric iese în evidenţă contrastul dintre regiunile sudice – cu precipitaţii mai abundente din cicloni mediteraneeni – şi cele nordice – cu precipitaţii reduse pe fondul persistenţei mai ridicate a condiţiilor anticiclonale. Bilanţ final, în linii mari, atât în Europa cât şi în România: o iarnă normală după mulţi ani de ierni primăvăratice.