În această primăvară, deasupra Polului Nord, gaura din stratul de ozon este mai mare decât toate celelalte valori ale măsurătorilor din ultimii 50 de ani. Deasupra Arcticii s-a dezvoltat o zonă de aproximativ 15-25 km înălţime a cărei concentraţie de ozon este foarte redusă. Această “gaură” poate în scurt timp să ajungă mult spre sud, în Europa Centrală. Astfel, radiaţiile UV în zilele însorite pot să atingă valori la fel de ridicate precum cele din timpul verii. Cauza acestui fenomen o constituie temperaturile extrem de scăzute înregistrate în stratosfera artică pe parcursul ultimei ierni. La temperaturi foarte scăzute, sub -78°C, se formează aşa-zişi nori polari stratosferici, nori care nu sunt alcătuiţi din cristale de gheaţă ci din cristale de acid azotic şi acid sulfuric. Disproporţia dintre repartiţia uscatului şi cea a mării din emisfera nordică face ca stratosfera în timpul nopţii polare să nu se răcească atât de mult. De aceea, deasupra emisferei nordice nu se formează în mod obişnuit o gaură în stratul de ozon la fel de clară precum în emisfera sudică. Însă, la ora actuală stratul de ozon din regiunea arctică este cu 40% mai subţire decât în mod obişnuit. Efectul de seră accentuat duce la menţinerea căldurii în stratele inferioare ale atmosferei, ceea ce înseamnă o răcire a stratosferei. Ca urmare a prezenţei acestei rarefieri accentuate, nordul Rusiei, Alaskăi, Canadei şi Europei prezintă o valoare ridicată a nivelului radiaţiilor UV, ceea ce va conduce la riscul unor arsuri provocate de soare, exact ca în timpul verii. Din fericire, la nivelul României în perioada următoare norii vor fi destul de persistenţi, aşa încât nu se impun măsuri speciale de protecţie, valorile indicelui UV fiind în limite care nu presupun nici un risc pentru sănătate.