Se încheie pe continent, cu toate zbaterile regionale, o iarnă care cu siguranţă nu s-a încadrat în nota celor cu care ne obişnuisem în ultimii ani. Un indiciu sugestiv îl constituie şi extinderea pe care o cunoaşte la sfârşit de februarie regiunea acoperită de gheaţă din Marea Baltică. Formarea ,,banchizei baltice” este un fenomen ocazional ce se produce pe fondul iernilor aspre de pe continentul european. Pe fondul concentraţiei reduse de săruri din apele Mării Baltice temperatura de îngheţ a acesteia este de -0,5°C (faţă de -3°C în mările arctice). În acest moment sunt acoperite complet cu gheaţă golfurile Botnic, Finic şi Riga. Gheaţa se extinde însă şi deasupra întregii părţi nordice a Mării Baltice. Pe alocuri ajunge chiar până în partea central-estică a acesteia. Si pe ţinuturile de coastă situate la est de Capul Arkona (Insula Rueggen, Germania) s-a format un strat consistent de gheaţă. Conform unui comunicat al serviciului meteorologic suedez suprafaţa ocupată de ,,banchiza baltică” este de 250 000 km² (mai mult de jumătate din suprafaţa Mării Baltice, ceva mai puţin decât suprafaţa României), ceea ce reprezintăcea mai mare extindere observată după cea din iarna 1986/1987, atunci când suprafaţa acoperită cu gheaţă a fost de aproximativ 400 000 km². De menţionat că Marea Baltică a îngheţat complet în ultimul secol doar de trei ori: în iernile 1939/1940, 1941/1942 şi 1946/1947, ierni care au fost cu mult mai reci decât cea pe care o încheiem.
În această iarnă, îngheţul complet al Mării Baltice este aproape imposibil, în condiţiile în care temperatura în zona centrală a mării este în aceste zile de 1°C. În plus, condiţiile de circulaţie atmosferică încep să se schimbe peste nordul Europei, ceea ce împiedică extinderea gheţurilor. Cu toate acestea, în plină epocă a încălzirii globale, puţini ar fi putut paria la începutul acestei ierni pe o extindere atât de mare a gheţurilor peste Baltică (prelucrare după Detsche Wetterdienst).