Chiar dacă iarna pare să nu ne părăsească efectiv nici în următoarea săptămână, este momentul pentru un scurt bilanţ al iernii calendaristice. Trebuie spus de la bun început că sub aspect termic a fost o iarnă normală, iarnă ce ne poate sta ca model pentru viitoare comparaţii. Temperatura medie a celor 3 luni este de -2,0ºC, ceea ce corespunde, în linii mari, mediilor climatice multianuale. O iarnă cu patru valuri de frig – a doua decadă a lunii decembrie, trecerea dintre ani, sfârşitul lui ianuarie şi ultima jumătate a lui februarie – ce s-au remarcat mai ales prin persistenţă, temperatura cea mai coborâtă a iernii nefiind deloc una cu caracter extrem (-14,5ºC pe 29.XII). Valurile de frig au fost determinate mai ales de instalarea unor formaţiuni anticiclonale peste continent, preponderent de origine central-europeană sau scandinavă, ceea ce a făcut ca sub aspect dinamic iarna să aibă un caracter particular. Valurile de căldură ce au condus la producerea unor maxime de peste 10ºC – 15,2 ºC maxima iernii pe 8.II – au fost determinate preponderent de invazii masive de aer atlantic.
Sub aspect pluviometric este remarcabilă instalarea şi topirea succesivă a 4 straturi de zăpadă care nu au depăşit 15 cm fiecare, cel mai persistent find cel care mai este prezent şi la început de martie. Interesant ar fi că dacă acestea nu s-ar fi topit, stratul cumulat de zăpadă ar fi ajuns la sfârşitul iernii la 60 cm.