Atenţia publicului larg este atrasă de cele mai multe ori de fenomenele meteorologice spectaculoase. Alte fenomene acţionează mult mai discret, dar cu atât mai insidios şi pot avea efecte dintre cele mai dezastruoase. Seceta este cel mai bun exemplu. În această idee, China se confruntă în această perioadă cu o secetă devastatoare în provinciile cultivatoare de grâu din Marea Câmpie Chineză. În provincia Hubei nu a mai plouat de 5 luni, situaţia fiind comparabilă şi în provincii învecinate. Suprafaţa afectată de secetă cuprinde 5,16 mil. hectare şi concentrează 2/3 din producţia naţională de grâu. Interesante sunt şi proiectele statului chinez de atenuare a efectelor secetei, planuri ce prevăd direcţionarea unor mari cantităţi de apă din Fluviul Galben către aceste regiuni sau stimularea producerii de precipitaţii artificiale. Astfel, în ultima săptămână au fost produse ninsori artificiale în şase provincii, fără ca acestea să aibă capacitatea de a atenua seceta. China experimentează mult în problema precipitaţiilor artificiale şi există o probabilitate apreciabilă ca această secetă să fie tocmai rezultatul acestor experimente ale căror reflexe în atmosferă nu sunt pe deplin controlate. Pe de altă parte, în Mexic, un alt fenomen puţin spectaculos, îngheţul, a afectat producţia de grâu a acestei ţări, pierderile estimate fiind de 4 milioane de tone (echivalentul consumului anual al României). La mii de kilometri distanţă, putem citi relativ distraţi aceste ştiri care par să nu ne afecteze. Problema este că în momentul de faţă, cel puţin China are capacitatea materială să cumpere grâu de pe piaţa internaţională pentru a satisface enormul consum intern. Asta va duce la creşterea preţului grâului, astfel încât seceta de la ei are şanse să ne afecteze mai mult pe noi decât pe ei. Acesta poate fi un bun exemplu prin care globalizarea actuală creşte gradul nostru de dependenţă faţă de fenomene meteorologice care se produc la mii de kilometri distanţă (Sursa: La Croix, mg.it).