Continentul nord-american constituie o scenă ideală pentru confruntarea deschisă între masele de aer foarte rece, de origine arctică, şi cele calde, de origine tropicală. Acest conflict permanent este subliniat de multe realităţi climatice, precum celebrele tornade sau numărul foarte mare de descărcări electrice. Iarna, acest conflict se materializează în furtunile de zăpadă care îşi merită cu adevărat denumirea. Ultimul episod de acest gen, ce se produce în aceste zile, are o intensitate care poate fi considerată istorică pentru Statele Unite. Un ciclon format in Golful Mexic s-a deplasat către nord-est, fapt ce a determinat căderi de zăpadă şi fenomene specifice iernii din nordul statului Texas până spre costele de nord-est ale Statelor Unite. În imaginea alăturată puteţi vedea regiunile în care se produceau precipitaţii pe 2 februarie, în jurul orei 00 GMT.
În sectorul rece, dominat de masa de aer arctic, viscolul american (blizzard-furtuna de zăpadă propriu-zisă) se manifesta pe o suprafaţă – in albastru – echivalentă cu cea a României şi Ucrainei la un loc. Ploile se produceau pe o suprafaţă comparabilă cu cea afectată de viscol, in sectorul cald. Europa nu s-a confruntat niciodată cu aşa ceva şi, din fericire, nici nu se prea poate confrunta, ţinând cont de specificul geografic al bătrânului continent. Despre urmările furtunii de zăpadă, într-un articol viitor.