Ne apropiem de sfârşitul unei săptămâni a cărei temperatură medie pentru Moldova se situează între -10°C şi -15°C, valorile minime coborând sub -25°C la multe staţii. După ultimul episod de ninsori de la sfârşitul săptămânii trecute masa de aer rece, polar continental, s-a reinstalat deasupra României. Trebuie menţionat că aerul polar continental şi-a pus amprenta asupra distribuţiei temperaturii, valorilor cele mai mici fiind înregistrate la altitudini mici, în timp ce vârfurile montane ale Carpaţilor s-au bucurat în multe zile de temperaturi mai moderate decât văile şi depresiunile. Spre exemplu, temperaturile medii zilnice la Iaşi pentru intervalul 5-10 februarie au fost mai reduse decât cele de la Ceahlău-Toaca. Fiind formate deasupra regiunilor continentale acoperite de strat de zăpadă, aceste mase de aer se răcesc radiativ foarte puternic la contactul cu suprafaţa terestră, ceea ce conduce la apariţia unei ,,pelicule” de câteva sute de metri de aer foarte rece la sol, la altitudini intermediare aerul fiind ceva mai cald. Acestea sunt masele de aer în care s-au produs cele mai mici temperaturi din România, aşa cum a fost şi cazul minimei absolute de -38,5°C de la Bod din 24 ianuarie 1942, atunci când la Vf. Omu s-au înregistrat ,,doar” -29°C.

   După această noapte, în care în Moldova temperaturile vor coborî  pe areale extinse sub -20°C (în judeţele Vaslui, Iaşi, Botoşani chiar sub -25°C), situaţia pare să se tempereze din punct de vedere termic în următoarea săptămână. Dorsala anticiclonului Siberian slăbeşte în intensitate şi situaţia devine ceva mai dinamică la nivel continental, ceea ce va face ca norii, mult mai prezenţi, să împiedice răcirea nocturnă. De aceea, sub aspect termic, spre sfârşitul săptămânii viitoare maximele se pot apropia de 0°C, iar minimele vor fi cuprinse în general între -10 şi -15°C. Oricum, o vreme foarte rece, cu 5-10 grade sub media climatică a perioadei.

   Până la această ameliorare a regimului termic diurn avem de înfruntat al treilea episod de ninsori şi viscol. Chiar dacă şi acum accentul cade pe sudul ţării, ce merită din plin o avertizare cod roşu mai ales în judeţele de la curbură (nu trebuie să uităm că multe localităţi vor intra deja izolate în noul episod), se pare că în noaptea de luni spre marţi şi în Moldova viscolul va pune mari probleme. Cauza producerii acestui nou episod de viscol este similară cu celelalte episoade precedente şi dacă priviţi harta câmpului baric la sol din acest articol o să vedeţi că aceasta se aseamănă foarte mult cu cea prezentată în articolul din 27 ianuarie. De această dată însă contrastul termic dintre cele două mase de aer este mai mare, aşa încât de această dată ninsorile au toate şansele să fie mai abundente decât atunci (cel mai posibil similare cantitativ cu cele de la sfârşitul săptămânii trecute).

   După ce setea de zăpadă şi frig a fost astâmpărată, progresiv, în mintea multora apare întrebarea: ,,Când se termină frigul?! “. Data şi ora nu o poate preciza nimeni, dar putem spune pe scurt ce ar trebui să se întâmple din punct de vedere sinoptic pentru ca masa de aer rece să fie îndepărtată de pe continent. Singura cale sigură ar fi revenirea la circulaţia vestică, circulaţie care deocamdată este blocată de dorsala Voeikov şi deviată astfel spre Scandinavia (acolo unde astăzi pe ţărmule norvegiene se înregistrau temperaturi de 5-7°C). Calea nesigură ar fi instalarea bruscă a unei circulaţii sudice. Totuşi, după ninsorile din următoarele zile tot ce ar trebui să ne dorim ar fi o încălzire lentă, foarte lentă. În caz contrar, inundaţiile şi zăpoarele ar putea face ravagii.

   Perioada pe care o traversăm stârneşte dispute aprige în mai toate mediile, mai ales din perspectiva contrastului dintre aşteptările călduroase din ultimi ani, justificate de începutul iernii, şi amploarea extraordinară, prin durată şi extindere, a valului de frig ce afectează Europa. Pe de o parte, gerul ce a pus stăpânire pe continent le încălzeşte sufletele adversarilor teoriei încălzirii globale pentru că nici măcar ei nu se mai aşteptau la aşa ceva. Pentru a le tempera bucuria ar fi interesant să menţionăm că dincolo de Europa, fluxurile de ştiri aduc noutăţi în perfectă concordanţă cu încălzirea globală (lacul Erie nu a îngheţat deloc anul acesta, ianuarie 2012 a fost a patra cea mai caldă lună din isoria observaţiilor în SUA, banchiza polară a ajuns la o extinderea minimă din ultimele decenii etc.). Nici cealaltă tabără, a susţinătorilor, nu ezită să...minimizeze amploarea valului de frig, menţionând prin intermediul OMM, nici mai mult nici mai puţin, că ce se întâmplă în aceste zile ,,nu este ceva excepţional”. Însă....ninsori repetate în nordul Africii, 1 m de zăpada la Sarajevo, minime de -20°C în Franţa, ninsori cum Italia centrală nu a mai văzut din 1956, sute de sate izolate în România şi lista ar putea continua, nu reprezintă evenimente tocmai obişnuite, având un cert caracter excepţional pentru respectivele regiuni.

  Şi totuşi, cum am putea interpreta această perioadă din punct de vedere meteo-climatic? E normal ce se întâmplă? Răspunsul ar fi simplu: Da! Însă simplitatea în ziua de azi se cere explicată. Aşadar, da, ce se întâmplă poate fi considerat normal pentru că regiunea afectată, respectiv Europa, nu se confruntă cu fenomene nemaiîntâlnite în ultimul secol, caracterul excepţional fiind dat de faptul că acestea nu s-au mai produs la această intensitate de mult timp. Este în specificul acestei zone climatice să se producă o dată la câţiva ani, poate o dată la câteva decenii, invazii teribile de aer rece, căderi abundente de zăpadă, etc. Dacă aşa ceva s-ar întâmpla în fiecare an, abia atunci am ieşi din sfera normalităţii. Dacă nu s-ar mai produce deloc, iarăşi ar fi anormal.

  Din perspectiva încălzirii globale ar trebui să reţinem că această teorie nu presupune imposibilitatea apariţiei unor astfel de perioade. Putem spune chiar că, atâta timp cât încălzirea globală nu schimbă înclinarea axei de rotaţie a planetei faţă de planul orbitei, adică atâta timp cât jumătate de an regiunile polare vor fi scufundate în întuneric, mecanismele radiative de producere a aerului rece vor funţiona şi, inevitabil, acest aer îşi va face drum către latitudini mai mici provocând valuri de frig până în regiunile subtropicale. Şi chiar dacă vor avea o apmloare şi o frecvenţă mai reduse, ele vor putea afecta mult mai mult societatea umană, mai puţin pregătită să facă faţă unor asemenea perioade.

   Situaţia meteorologică din aceste zile trebuie reţinută ca reper pentru ceea ce poate însemnă iarnă veritabilă pe continentul european. Configuraţia barică a acestor zile, cu Anticiclonul Siberian extrem de dezvoltat, extins către vestul continentului şi unit de Anticilonul Azorelor prin dorsala Voeikov, reprezintă modelul tipic al marilor valuri de frig ce pot afecta întreaga Europă. Aerul rece transportat, dar şi produs, de formaţiunea anticiclonală a pătruns până în nordul Africii, determinând averse de ninsoare chiar şi în Maghreb, în nord-vestul Africii, acolo unde căderile de zăpadă sunt o raritate. De asemenea, plajele Spaniei acoperite de zăpadă sau Colosseumul înzăpezit sunt peisaje ce rămân emblematice pentru iernile grele în Europa.

   În acest context glacial, regiunea ţării noastre este răsfăţată de iarnă cu toată suita de fenomene specifice acestui anotimp. Pătrunderea aerului rece peste vestul şi centrul Mediteranei a impulsionat ciclogeneza în această regiune, aşa încât ciclonii formaţi acolo nu se pot îndrepta decât spre Peninsula Balcanică. Ultima formaţiune de acest gen a impus caracteristicile vremii în ultimele două zile în România. Plasată mai întâi în partea anterioară a ciclonului mediteranean, ţara noastră a beneficiat de o advecţie de aer cald ce a înmuiat gerul din ultima săptămână şi de precipitaţii sub formă de ninsoare din frontul cald aferent. Pe măsură ce a continuat advecţia de aer cald dinspre sud, din partea anterioară a ciclonului, au apărut fenomene meteorologice mai rare, dar cât se poate de posibile pentru această perioadă. Astfel, aerul cald, mai uşor, nu a putut disloca din păturile inferioare ale troposferei aerul mai rece (mai greu), preexistent. Din această legitate fizică banală au rezultat particularităţi mai rar întâlnite ale distribuţiei temperaturii aerului pe teritoriul României. Astfel, sâmbătă seară, în timp ce în lunca Dunării temperaturile erau cuprinse între -5 şi -10°C, în Subcarpaţii Getici temperaturile erau pozitive, iar la Braşov temperatura era de +5°C(cea mai mare valoare din România la ora 20).  Chiar dacă este o situaţie particulară şi rar întâlnită în ultimele ierni, trebuie să subliniem totuşi că acest tip de distribuţie este cel care face ca temperaturile medii ale lunii ianuarie să fie mai mari în Subcarpaţii Getici (-1,-2°C) decât în zona centrală a Câmpiei Române (-3,-4°C). În Moldova, pătura de aer rece de la sol nici nu a fost mişcată, temperaturile menţinându-se în toată această perioadă la sub -10°C, deşi în prealabil modelele de prognoză indicau pentru aceste zile o încălzire până aproape de dezgheţ. Ar fi interesant să spunem de exemplu că ieri, deasupra oraşului Iaşi, la 1000 m altitudine, temperaturile se apropiau de 0°C, în timp ce la sol am avut o maximă de -10,2°C.

   Nu se poate să nu spunem nimic şi despre fenomenul vedetă al acestor zile....freezing rain. Sper să fie ultima dată când cititorii acestui site denumesc aşa ceea ce în limba română trebuie numit ploaie suprarăcită. Trebuie să înţelegem din cele spuse mai sus că, pe ansamblu, atmosfera de deasupra României, în aceste două zile a avut o structură de tip sandwich: o pătură de aer rece, inertă, în primii 400-500 m (rămasă din valul de frig de la mijlocul săptămânii), o pătură de aer cald, provenită din advecţia sudică între 600 şi 2000 m şi o altă pătură de aer rece la altitudini mai mari. Aşadar, precipitaţiile ce au căzut în cea mai mare parte a ţării au traversat pături de aer cu temperaturi diferite. În sudul ţării, în pătura de aer cald temperaturile au fost pozitive (în jur de +5°C), astfel încât la acel nivel fulgii de ninsoare s-au transformat în picături de ploaie, după care au pătruns în pătura de aer cu temperaturi negative de la sol, ceea ce a condus la suprarăcirea lor. Ajunse la sol picăturile de apă suprarăcite îngheaţă brusc pe suprafeţele incidente, ceea ce conduce la apariţia poleiului, aşa numitul polei secundar, pentru a-l deosebi de poleiul ,,obişnuit” care se formează atunci când la suprafaţa terestră temperaturile sunt pozitive însă picăturile de ploaie îngheaţă pe solul foarte rece.

  Nu în ultimul rând trebuie să subliniem abundenţa căderilor de zăpadă, mai ales în Moldova, acestea fiind alimentate de contrastul termic major dintre cele două mase de aer ce s-au întâlnit în lungul frontului cald.

   Legat de viscolul din zilele următoare, ce se va manifesta în sudul şi sud-estul ţării, toate explicaţiile le puteţi citi în articolul din 27.I, fiind vorba de acelaşi mecanism de producere. În Moldova, ninsorile încetează progresiv mâine (luni), după care urmează un alt val de frig ce va conduce temperaturile minime din nou sub -20°C pe parcursul săptămânii următoare. Aşadar, iarna continuă...o iarnă ce a apărut parcă pentru ca şi copiii de acum să se întrebe peste câteva decenii:,,Unde sunt zăpezile de altădată?!”.